ROMANIA CULINARA - BREBU, JUDETUL PRAHOVA "Trebuie sa-l cunoasteti pe Ghiula. Pe el il cheama Gheorghe Tanase, dar trebuie sa avem si noi un ungur (si ne face cu ochiul). E un personaj fascinant. A fost vreo 30 de ani cioban. E cel mai potrivit pentru a va vorbi despre viata la munte si bucatele de la stana", ne-a spus Alin Ciupala, muzeograful, devenit ad-hoc nesperatul ghid in documentarea noastra.
POVESTI DE LA MUNTE. Oprim in satul Brebu. Aici locuieste fostul cioban Gheorghe Tanase. De cum am intrat in curte, ne-am aflat intr-o gospodarie taraneasca, tipica. Intr-o parte caruta. Pe un gard erau agatate haturile. Un manzat cuminte ne privea nedumerit. Mai tarziu, ne-a fost prezentat si "un fost tovaras de munca" a lui "Ghiula" - un caine ciobanesc. Splendit exemplar. Talie inalta si o blana stufoasa. Smocurile de par albe si negre parca fusesera aranjate de un stilist pentru patrupede.
Cand l-a vazut pe insotitorul nostru, ciobanului i s-a inseninat fata. "Viata la munte? Cum e sa fii cioban?", a inceput discutia, repetand intrebarile noastre.
"E grea viata la munte. Nu e usor sa pleci de acasa in luna mai, sa-ti lasi gospodaria doar pe mana nevestii, si sa te intorci, tocmai toamna. Asta daca te mai intorci, ca Doamne fereste, se pot intampla multe! Esti in creasta muntilor, in salbaticia naturii. Animalele, dar mai ales oamenii, devin fiare". Continua. "Eram copil, aveam vreo zece ani. Intr-o seara, tata mi-a spus ca ma ia cu el la munte, la stana. De pe Valea Doftanei ne duceam cu un trenulet. Timpul a trecut... Si la stana am descoperit o alta fata a lumii. Acasa nu as fi trait-o niciodata. Cu vremea, cand am ajuns sa avem 125 de oi, ale noastre, tata mi-a dat 70 de oi si mi-a spus sa ma descurc singur".
La stana, unde erau si alti ciobani ("vreo 12 fartati") se adunau cam vreo 1.000 de oi si alte animale (vaci, magarusi, caini). @N_P
