REPORTER IN TIGAIE Comuna Brebu. O casa taraneasca⦠Doua odai si o tinda. Intr-una dintre odai, o soba cu plita (in acest moment doar de decor, dar iarna e pusa in valoare), pe care sunt diferite obiecte: piulita, putinei, fier de calcat vechi, balanta, pendula⦠In alta parte a camerei - o masa cu cateva pensule aruncate, o paleta de pictor⦠Pe o alta masa - o bucata de lemn si scule pentru sculptat. Cam asa arata locul unde, intr-o dupa-amiaza de joi, l-am intalnit pe Viorel Popa. Sculptor.
VIZITA NEANUNTATA. Biletul de intrare - generosul Alin C., care ne conduce direct in casa-atelier. Sculptorul, un barbat avand aproximativ "doi poli de viata", cu un chip "Ã la Balzac", potrivit de statura, putin rotofei, cu parul cret, o figura joviala, zice: "Aline, ce vant va aduce? Cu ce pot fi de folos?"
"Nu talentul tau in ale cioplitului ne-a adus, ci harul in ale culinariei". Cu umor de povestitor (o combinatie intre stilul moldovenesc al lui Creanga si cel oltenesc al lui Ion Marin Iovescu), cu o voce "radiofonica", clara si coerenta, ne graieste:
"De loc sunt din Moldova. Am ajuns la Campina pentru ca aici, se stie intre cei avizati, sunt buni formatori in ale sculpturii. Mi-au trebuit cativa ani buni de pregatire pentru a reusi admiterea la Facultatea de Arte Plastice din Bucuresti. Nu este suficient doar talentul, trebuie sa muncesti asiduu pentru a ti-l pune in valoare. Dupa primul an de facultate dascalii m-au sfatuit sa aleg pictura. Mie mi se parea ca pictura este o joaca de copii, cu paleta de culori. L-am ales ca mentor pe profesorul-sculptor Iosif Constantin. Spiritul meu nelinistit, chiar zanatec, l-a suparat uneori. Am crezut ca daca ma insor mi-o veni mintea la cap. Asa ca, student fiind, mi-am aflat consoarta. Sculptura si sotia au fost lozurile mele castigatoare".
REPORTER IN TIGAIE Comuna Brebu. O casa taraneasca⦠Doua oda
