Putine nume de politicieni care au fost sau vor fi audiati la CNSAS, prezente pe listele vehiculate in presa pina acum, vin din Opozitie.
Precizarea ca in privinta politicienilor care fac zilele acestea pelerinaj la institutia condusa de Claudiu Secasiu, e vorba in primul rind despre colaboratori ai Securitatii, nu ne da indicii suficiente pentru a evalua foarte bine in ce relatie se afla Opozitia cu Securitatea.
In masura in care reducem Opozitia la PSD - ceea ce, desi incorect, e practicat -, atunci, da, circul (dirijat?) provocat de avalansa deschiderii dosarelor pare mai degraba sa ii ocoleasca pe social-democrati.
Faptul ca, asa cum a aparut prompt si salutar in presa, multi dintre greii pesedisti provin din elita Partidul Comunist Roman (deci din rindul institutiei al carei brat criminal si, teoretic cel putin, subordonat acesteia, era Securitatea) nu i-a impiedicat pe purtatorii de mesaj public din PSD sa infiereze, cinic, ipocrit si de pe o pozitie superioara, „pacatele grele“ ale ultimei
recolte de turnatori si colaboratori. Nici amanuntul, deloc de ignorat, ca in tranzitia postcomunista romaneasca PSD a avut cel mai mult timp puterea - deci, inclusiv posibilitatea de a piti bine multe dosare care ar fi inconfortabile pentru liderii sai - nu ii impiedica pe social democrati sa fie acum, deopotriva, linistiti si „lupi moralisti“.
E un fapt insa: PSD nu e acum, doar ea singura, Opozitia. Acesta este un prim argument, cel mai la indemina de altfel, pentru a spune ca linistea Opozitiei este doar aparenta.
In PRM, cealalta falanga semnificativa a Opozitiei, nu e deloc liniste. Din zgomotul mare pe care il fac peremistii se disting totusi doua directii de abordare a chestiunii in discutie. Prima, dezgustatoare in continut, e un elogiu reinnoit al Securitatii „patrioate“.
A doua aduce
