Harry Tavitian este un artist al "rugului aprins". Ai impresia cã Harry este pãrtaş al acelei revelaţii vechi testamentare în care Dumnezeu se aratã lui Moise sub forma unui foc ce arde o specie vegetalã fãrã sã o consume, şi vobeşte din ea. Aceasta este impresia cu care rãmâi dupã fiecare concert Harry Tavitian.
Dupã criticul de jazz Alexandru Rãdulescu, "Harry trãieşte cu intensitate maximã fiecare clipã a muzicii sale". Acest lucru a fost evident la concertul de la Sighişoara. Artistul iniţiazã şi trezeşte suflete prin pian, fluier, mimicã sau gesticã, care împreunã cu originalitatea îmbrãcãminţii te transportã spre o lume primordialã.
S-au putut vedea oameni "schimbaţi la faţã", transfiguraţi în faţa scenei de la Sighişoara în contact cu pianul lui Harry. Un tânãr cu o tichie orientalã pe cap, împreunã cu prietena lui, erau efectiv într-o altã lume, sprijiniţi de gardul din faţa scenei. Feţele lor înregistrau toatã gama de emoţii, de la bucurie (When The Saints Go Marching In), pânã aproape de lacrimi, atunci când Harry a interpretat piesa dedicatã milioanelor de armeni ucişi în 1915. Un tânãr danez rastafari trecea de la perplexitate şi mirare la extaz, uimit probabil cã România are astfel de artişti. Şi toate astea pentru cã Harry Tavitian transmite artã adevãratã şi muzicã purã.
Forme în eter
"La început a fost Cuvântul" înseamnã de fapt "la început a fost Sunetul", sau vibraţia, sau Muzica în sine. Prin Sunet a creat Dumnezeu lumea, şi sunt artişti care se împãrtãşesc cu acest sunet şi ni-l aduc de faţã, ca sã luãm şi noi parte la el. La Sighişoara, publicul a asistat la naşterea unui tablou din sunet pur şi în tonuri vii, purtând semnãtura Tavitian. Muzicianul a interpretat piese tradiţionale armeneşti, cãrora le-a dat o nuanţã jazzisticã. Este interesant sã asculţi o colindã armeneascã, de exemplu, într-o abordare tradiţi