In alchimia unui limbaj de initiale, vorbirea curenta se adapteaza spontan la trebuinte, ca un montaniard la scurtatura, intr-o labartare de serpentine. Uneori pune liant peste abrevieri si rezolva fara complexe cazne academice. Asa se face ca, printr-o intrebuintare pana la exces si saturatie, fostul partid de guvernamant a devenit, din Partidul Social Democrat, pesede, iar individul cotizant pesedist. Acum, observ, el cade cu totul nu numai din viata politica, ci si din gramatica. Cine ar fi crezut, acum doi ani, ca PSD-ul omniprezent si omnipotent, se va volatiliza intr-atat incat sa nu mai fie? Unde-s pesedistii? Declaratii uneori ale lui Cristian Diaconescu si Titus Corlatean, in general politicoase, fiindca cei doi au cusurul celor sapte ani de acasa si au fost dati de parinti la alta scoala decat cea a lui Vanghelie. In rest, nimic.
Nu-s simpatizant PSD. Am mazgalit ani de zile portretul partidului-stat si am pus mustati cu vitriol doamnelor si domnilor din acest partid care si-au fatait fundul pe scena politica. Un lucru insa, semnalat e drept intr-o discutie de o tanara cu scoli sociologice inalte la Sorbona, m-a pus pe ganduri. Nefirescul cu care a disparut acest partid. Unde si mai ales cum, prin ce mijloace, a fost infundat in namol, pana peste orificiul respirator, acest partid care parea sa fie peste tot?
Stiu cum a disparut PNTCD-ul istoric. Stiu uriasele sfortari de a reduce la zero un alt partid care-si trage seva din tarana trecutului - PNL. Evidenta infiltrarilor securistice n-a fost de ajuns. Cred ca a mai lucrat ceva. Ce?
Un politician tanar inteligent, dar care spune si destule prostii, a emis, zilele trecute, o teorie care in aliaj cu spusele tinerei de la Sorbona socheaza: 90 la suta dintre partidele de azi vor fi maturate. Marele val al deconspirarilor care arata, intre altele, ca in Romania nu mai e aproape nimeni si nimic