Un conflict comercial prost administrat poate duce la unul militar. Pe 22 august, marile puteri asteptau raspunsul Iranului la somatia de a-si intrerupe programul nuclear. Unii, ce-i drept putini la numar, se pregateau pentru atacul decisiv al Iranului asupra Israelului.
Data are o semnificatie istorico-religioasa: potrivit Coranului, in anul 620 profetul Mahomed a fost purtat intr-o singura noapte, de un cal miraculos, de la Mecca la Ierusalim, istorie care sta la baza credintei ca Ierusalimul este un oras sfant al Islamului.
In aceasta atmosfera incordata, incidentul de pe platforma petroliera romaneasca asaltata de militari sau politisti iranieni a fost imediat interpretat, inclusiv de prestigiosul institut de analize geopolitice Stratfor, ca o demonstratie de forta impotriva Occidentului.
Redactorul-sef al publicatiei americane "The New Republic", Martin Peretz, se intreba ieri pe blogul revistei ce urmeaza dupa acest act de agresiune - "cucerirea Romaniei de catre Persia?" - si avertiza ca, daca Statele Unite ignora amenintarile, Israelul nu trebuie invinuit ca le ia in serios.
Din ambele versiuni - cea a companiei romanesti GSP si cea oficiala a Teheranului - intelegem ca Iranul, direct implicat in litigiu prin compania de stat PetroIran, a abuzat de forta, peste limitele fixate de legislatia internationala, pentru a impiedica mutarea platformei Orizont.
Abuz care ar fi putut avea efecte mult mai grave daca autoritatile de la Bucuresti nu s-ar fi incapatanat, in ciuda afirmatiilor reprezentantilor companiei romanesti si a comentariilor din presa internationala, sa califice disputa drept una comerciala.
Inflamarea Bucurestiului, asa cum ar fi dorit Mircea Geoana, in mod surprinzator pentru un fost ministru de externe, ar fi adus sigur o replica la fel de iritata a Teheranului si alunecarea in
