- Diverse - nr. 166 / 24 August, 2006 Scriitorul si trupul lui Dintr-o indelunga perioada de convietuire, am invatat sa ne cunoastem destul de bine, trupul meu si cu mine. Ne intelegem si ne respectam unul pe altul. Eu ii cunosc bine trecutul, la fel de bine prezentul, aproape deloc viitorul. Bolile lui imi sunt familiare: le-am invatat pe de rost. Ticurile lui imi dau inca batai de cap, cu rigoarea lor geometrica, cu mecanica lor absurda. Si el, trupul meu, ma stie; mereu se apleaca deasupra paginii scrise, ma priveste pe sub pleoape, imi adulmeca spaimele si frustrarile, imi surade din oglinzi si din vise. Ma priveste amuzat, in timp ce eu ii dedic poeme si ganduri razlete. Trupul meu, fratele meu, rastignit in viata asta provizorie, in destinul acesta incurabil! Cu visele inchegate in jurul pleoapelor, cu algele surasurilor incolacite in coltul buzelor, il recunosc mereu: dupa mers, dupa gesturile timide, dupa viata improvizata pe care o traieste taras-grapis... Bolile noastre, ca un palimpsest in care se intrevad, tot mai estompat, varstele noastre; bolile noastre, refugii convenabile ale eului de acum, extaz compromis, risc confortabil de care nu ne vom da seama decat prea tarziu; bolile noastre, fervoare frauduloasa a fiintei, instaurare a unei anarhii nelegitime, libertate ametitoare a organelor si a celulelor, degringolada a tesuturilor; bolile noastre, in care trupul nostru se deghizeaza atat de lesne, ca in niste antidoturi ale uitarii... Trupul acesta, ca un labirint catifelat, in care iluziile se desfac tandru, precum niste petale de carne si limfa, trupul acesta silit sa se dezica mereu de propriile lui gesturi, fidel tradarilor lui cotidiene, trupul acesta incapabil sa sufere cu dezinvoltura, sa se bucure neconditionat, trupul acesta ce-si cultiva cu dibacie anxietatile si isi dramuieste melancoliile, trupul acesta, cu bucuriile lui secrete, cu frenezi