Cultura aromânilor este în mare măsură una păstorească, având la bază transhumanţa. Pe vremuri, ei stăpâneau tot nordul Greciei, Munţii Pindului fiind vatra lor originară, şi-şi purtau turmele până în Câmpia Tesaliei (se spune că Tesalonic este un oraş înfiinţat de aromâni), Dobrogea sau Câmpia Română. Actualmente, ei trăiesc în Grecia, Bulgaria, Albania, Macedonia şi, bineînţeles, România.

Iholu

Privind prestaţia aromânilor pe scena Cetăţii Medievale, nu poţi să nu te gândeşti care era tradiţia şi viaţa zilnică în satele aromânilor, cu ceva timp în urmă. Grupul Iholu din Constanţa a oferit o lecţie a ceea ce înseamnă conservarea muzicii tradiţionale tuturor celor prezenţi miercuri seara la Sighişoara. Jocul caracteristic este hora. Se joacă mixt, bărbaţi şi femei, sau diferenţiat pe sexe, fiecare grup cu ritmul său.

Hora aromânilor prezintă toate caracteristicile acestui gen de joc. În primul rând, are reminiscenţe arhaice, cu trimitere ritualică, pentru perioada de timp când oamenii făceau hora din consideraţii magico-religioase, pentru a cere binecuvântare din partea Mamei-Pământ. Apoi, hora prezintă multă virtuozitate, lucru ce demonstrează rolul integrator al horei. De pe scenă, tinerii au coborât pe caldarâm, iar hora

s-a întins în piaţa cetăţii. Pe vremuri, nimeni nu rămânea izolat, toţi membrii comunităţii intrau în horă, iar prin asta erau intim uniţi unii cu alţii.

Tradiţia

Costumele aromâneşti par a fi desprinse din filmele cu haiduci din epoca fanariotă. Bărbatul care deschide hora, şi care este în fruntea dansatorilor, poartă un toiag, numit cârlibană, la origini o bâtă păstorească. Toiagul este un simbol al puterii şi al autorităţii în comunitate, şi este bogat ornamentat prin incizii. O horă tradiţională era deschisă de cel mai în vârstă bărbat din sat.

Caracteristică la bărbaţi este vesta, ce se poar