In urma cu câteva luni, când mass-media incepusera sa vorbeasca despre Adrian Nastase in cazul Zambaccian, mergeam grabit catre Biblioteca „Alexandru si Aristia Aman“. In plin centrul Craiovei, m-a oprit o doamna profesoara, dezamagita total de fostul premier: „Va dau cuvântul meu, n-as fi crezut pentru nimic in lume ca Nastase intra in afaceri veroase cu oameni din lumea interlopa! Sa aiba legaturi directe chiar cu Zambaccian, chiar ca nu ma asteptam! Dumneavoastra ce credeti? Nu cumva exista o legatura intre Fulgeran, Iskandarani si Zambaccian?“. Am zâmbit si am plecat mai departe. Dupa câtiva pasi insistenti, intelectuala de tip nou a incercat sa ma abordeze in aceeasi nota de consecventa: „Nu credeam ca ma ignorati. Dar, sincer, am citit eu in ziarele centrale. Erau titluri cu litere de-o schioapa. De exemplu: «In cazul Zambaccian, Nastase acuzat de luare de mita» sau «Cine a dat mai mult in Zambaccian?». Ar trebui sa-l aresteze pe Zambaccian, nu pe Nastase! Dumneavoastra ce credeti? De ce nu-mi spuneti si mie, ca intotdeauna ziaristii stiu mai multe?“. Mergeam repede si fumam. M-am inecat cu fumul, mi-au dat lacrimile de râs, mi-am cerut scuze si am luat-o la goana pentru a nu pierde conferinta de presa la care eram invitat. Am dorit sa scriu despre aceasta intâmplare reala, insa am considerat ca nu se merita. Daca, intr-un fel, istoria nu s-ar fi repetat, probabil as fi adoptat aceeasi pozitie. Luni dimineata, pe Calea Bucuresti, aceeasi profesoara impreuna cu o colega ceva mai in vârsta si mai „documentata“ mi-au explicat ca dumneaei a avut dreptate: „V-am spus eu ca Adrian Nastase e nevinovat!“ Colega ei a completat-o: „Ce bine ca l-au inchis pe Zambaccian!“ Din nou mi-am cerut scuze si am avut sansa de a urca intr-un taxi. Sa nu se creada cumva ca am ceva impotriva profesorilor. Mi-ar placea sa cred ca acestea sunt numai doua cazuri izolate. Dar, pentru Dumn