Pe străduţele care mărginesc cele două piaţete în care se desfăşoară spectacolele ProEtnica, zeci de tarabe cu fel de fel de produse, de la pietre zodiacale, macrameuri, sculpturi, gablonzuri şi păpuşi, atrag atenţia trecătorilor. Printre toţi aceşti meşteşugari, de departe, cei mai pitoreşti şi mai bine reprezentaţi, sunt romii din Liga Meşteşugarilor Argintari din România. În analele istorice ale romilor, aceşti meşteşugari sunt prezentaţi ca desfăşurând activităţi de giuvaergii şi bijutieri încă din vremuri imemoriale, astfel că mândria cu care ei se prezintă astăzi, este pe deplin justificată. "În România suntem 350 de meşteşugari argintari şi din câte se pare, ne îndreptăm spre un declin nedorit. În vremea comuniştilor ne desfăşuram activitatea în cadru restrâns, ferindu-ne cât am putut, pentru că doream ca meşteşugul să nu moară. Apoi ne-au poluat bijuteriile aduse de la turci, bulgari şi chinezi. Iar acum au apărut foarte mulţi aşa zişi bijutieri, care lucrează cu matriţe. Ce vrem noi să spunem, este că adevăraţii artişti bijutieri, sunt cei ca noi, cei care lucrează materialele nobile, aurul şi argintul, în mod "primitiv", manual. Asta e adevărata artă", ne-a spus Ion Constantin, membru al Ligii Meşteşugarilor Argintari.

La o masă alături, colegul lui din judeţul Teleorman, Şerban Ionică, finisa un inel din argint, "tras" pe măsura de lemn, de carii argintarii romi nu se despart niciodată.

Această meserie frumoasă şi nobilă ca şi materialele din care răsar bijuteriile, a ajuns în acest început de secol la o cale de răscruce. Se vorbeşte nu atât de discriminare, pentru că romii se feresc să rostească acest cuvânt, cât de "nebăgare în seamă". Locurile în care cu predilecţie îşi etalau produsele şi talentul artistic, târgurile, festivalurile şi alte evenimente publice de acest fel, încep să le devină interzise. "La fiecare festival partic