Acest text nu este un articol. Este, mai degraba, o insemnare de blog. incet-incet, se sterg granitele dintre genuri si nu mai ramin importante decit cuvintele. Care ar trebui sa exprime adevarul, nu? Al naibii si adevarul asta! Toata lumea vorbeste despre adevar de parca adevarul ar fi asa... o piatra, un copac, un riu, dar el nu e decit susur, umbra, parere (am adus-o bine?).
Ann si Jeff VanderMeer au ajuns in Romania simbata, 12 august 2006, ora 16.25 (si nu 45, cum stiam eu) cu avionul care venea de la Viena (si nu de la Praga, cum credeam, stiind ca Praga a fost ultimul oras pe care l-au vizitat inainte de a veni incoace). N-au fost decit cinci minute de confuzie pentru ca cei doi au aparut in aeroport, iar Horia (Nicola Ursu, membru al „comitetului de intimpinare“, alaturi de Bogdan Hrib, Mireille Radoi, Ona Frantz, Marius Dimitriu si cu mine, bietul cronicar) i-a recunoscut. Aratau exact ca in poze, n-a fost greu.
Surpriza lor a fost ca de la aeroport nu i-am dus in Bucuresti la hotel, ci i-am imbarcat intr-una dintre cele doua masini si nu ne-am mai oprit pina la Poiana Tapului. Ann cu aparatul de filmat, noi cu trei camere digitale, am imortalizat peisaje, personaje. in afara de intilniri cu cititori, scriitori, editori – parte a programului de promovare a cartilor lui Jeff aparute in vara asta in Europa (e tradus in 9 limbi), ei au venit si cu treaba: sa realizeze un film despre activitatea editoriala din Europa si sa scrie o serie de articole pe aceasta tema.
Prima seara a fost de incalzire, sa ne cunoastem. I-am aratat, pe rind, cele trei tiparituri ale noastre – motivele venirii lui in Romania: volumul Veniss Underground, antologia lui Horia Transformarea lui Martin Lake si alte povestiri (cu titlul imprumutat de la povestirea lui) si revista Fiction.ro nr.3 care il are pe Jeff pe coperta. S-a bucurat, s-a simtit bine prim
