Vârful Elbrus (5642m) este cel mai înalt din Munţii Caucaz. Pentru

alpiniştii români, Caucazul a reprezentat dintotdeauna o atracţie majoră, prin dificultate, peisaj şi situare geografică

Echipa de alpinişti formată din Szekeres Gero, Kovacs Robert, Szutor Zsigmond, Begidzsan Laszlo, Stoica Lucian, Mureşan Sabin, Pop Uwe şi Graur Gabor au urcat vârful cu două săptămâni în urmă, iar prin asta au mai adăugat încă o cucerire la palmares.

Drumul

Dinspre Carpaţi spre est, primul lanţ muntos veritabil care străjuieşte orizontul este Caucazul. Zona aceasta a lumii este puţin cunoscută, istoria Uniunii Sovietice şi perioada post-sovietică spunându-şi cuvântul. Multă lume evită încă zona, care în ultimii ani a fost teatru de război.

Alpiniştii s-au îmbarcat într-un tren cu destinaţia Rostov-pe-Don, "un tren despre care nimeni nu ştia că există, nici chiar conductorul, care din cunoştinţele sale ştia că trenul are ca destinaţie finală Chişinăul", după cum ne-a spus Robert. Însă existau vagoane pentru Rostov. S-a plecat pe 9 august, iar drumul până la Rostov a durat două zile. De aici cu un alt tren, iar apoi cu alte mijloace de transport s-a ajuns la poalele Caucazului.

Ascensiunea

Caucazul este un munte care din cauza atitudinii necesită zile de aclimatizare. Formalităţile în vederea aprobărilor necesare (înregistrarea la salvamontul local, taxa de parc naţional) au durat o jumătate de zi. După asta alpiniştii au început aclimatizarea. Prima tabără a fost aşezată la altitudinea de 3900m, iar aici s-a stat toată perioada, în afara zilei dedicate ascensiunii finale a vârfului. "De aici am făcut ture uşoare, de acomodare", ne spune Sabin. " S-a făcut schi şi parapantă", continuă el. Lucian a coborât pe schiuri de la altitudinea de peste 4000 m. Un alt montaniard a folosit parapanta la 5200m, fiind al doilea român care a zburat cu par