Constantin Virgil NEGOITA
Concert la Carnegie Hall
Editura Paralela 45, Colectia „Biblioteca romaneasca“, Pitesti, 2006, 178 p.
N-as putea sa spun chiar de la inceput despre ce este cartea lui Constantin Virgil Negoita, Concert la Carnegie Hall. Senzatia e foarte ambigua. Ai in fata o naratiune care se intoarce pe toate partile, miriie la tine, da din coada, zburda, latra, turbeaza, se limpezeste si, zau, ai renunta sa-l citesti daca nu ar aparea pe parcursul romanului, la inceput mai disipate, apoi, treptat-treptat, tot mai concentrate, adiacente meditatiuni pe tema unei asa-numite logici a vagului, ori logica fuzzy. in genere, conceptul nu e nou.
intre altele, carti precum Pullback din 1986, Cybernetic conspirancy (1988), Post Modern logic (2002), traduse de curind si la noi, asta au facut: au teoretizat conceptul de vag, fuzzy. Adus din cibernetica in dezbaterile teoretice pe teme sociale si de stiinte umane de catre insusi Constantin Virgil Negoita, dupa ce facuse cariera in domeniul industriilor fine, conceptul de fuzzy logic se refera atit la procesul de constructie literara cit si la cel de receptare a produsului literar finit.
Pentru a doua situatie, cea a receptarii, C.V. Negoita propune conceptul de pullback, adica o necesara distantare fata de obiectul receptarii in scopul unei vizionari mai largi, cit mai complete, a obiectului supus observatiei. Pasul urmator pullback-ului, adica desituarii – cum propusese Mircea A. Diaconu sa se traduca –, ar fi deplasarea ochiului receptor intr-un punct ales din multitudinea infinita, vaga de puncte din care e alcatuit acel obiect, acum cunoscindu-i foarte bine ocurentele, pentru a declansa observatia in detaliu. in cazul Concertului..., logica vagului este acea logica preocupata de nuantele infinitezimale care exista parcurgind etapele, spectrul, de la o extrema la opusul a