- Editorial - nr. 166 / 24 August, 2006 Pornind de la niste indicii solide, bunaoara cum ar fi modul nostru de viata si comportamentul, adica felul in care ne manifestam si traim zi de zi, sau cum ne vad altii si ce parere au acestia despre noi, ajungem la concluzia, nu tocmai magulitoare, ca actualul model romanesc de societate apare in vazul multora nu numai unul primitiv, ci poate si cel mai prost din Europa. De altfel, el este acela care ne-a cam adus pe noi, romanii, la sapa de lemn, asigurandu-ne un ultim loc in sirul popoarelor europene. Privind adanc in istoria noastra multimilenara, unde deseori ne mandrim cu virtutile strabunilor nostri, care ne-au asigurat continuitatea pe aceste meleaguri, in ciuda unor uriase valuri de migratori (iar ca popor, printre primele increstinate), ne intrebam pe buna dreptate de ce am ramas atat de in urma, si mai ales cum de am ajuns la periferia civilizatiei europene. Luandu-ne evolutia la puricat, cel putin de la inceputul mileniului al doilea, putem aprecia ca momente nefaste in destinul daco-romanilor, si apoi al romanilor, schisma ecumenica de la 1054, prin ruperea legaturilor cu Apusul si intrarea poporului roman, de sorginte latina, exclusiv in sfera orientala, greco-slava, apoi cucerirea Constantinopolului de catre musulmani la 1453 (urmata de invazia turceasca si cea fanariota, extinsa in zona pe parcursul mai multor secole) si instaurarea la 23 august 1944 a regimului comunist, cu filosofia sa nu numai antiromaneasca, ci si anticrestina. Acestea ar fi cateva din evenimentele majore care s-au perindat peste noi, viciind peste vreme virtutile bravilor nostri stramosi, a caror credinta si tarie de caracter ne-au purtat biruitori in decursul vremurilor de restriste. Turcii ne-au harazit cu "darul" bacsisului, grecii cu cel al sireteniei, ingredientele cele mai potrivite coruptiei, iar comunistii ne-au luat credinta, car