Dorinta multora dintre noi de a incerca sa cunoastem trecutul, cel autentic, nu cel deformat de propagande, este un inceput. Un inceput de a ne cunoaste istoria, de a ne regasi ca neam, de a ne regasi tara, care cândva era si a noastra. De aceea, dorinta unor cititori de a afla lucruri legate de istoria Craiovei m-a bucurat mult; este in aceasta dorinta si o farâma a insatisfactiilor pe care ni le ofera realitatile contemporane. Dar daca dorim sa privim in trecut sa nu facem si noi greseala de a-l deforma, de data aste in sens pozitiv. Caci nostalgia vremurilor trecute, farmecul desuet al fotografiilor ingalbenite ne pot lesne umbri obiectivitatea. Inainte de a fi orasul cu cladiri frumoase descrise in Gazeta, Craiova a fost un sat pe mosia lui Matei Basarab voievod, asa cum e mentionat pe pisania vechii biserici Sf. Dumitru, inaltata in 1652. Si sat a ramas mult timp. A devenit apoi un târg prosper; ca dovada, in hotarârea caimacamiei din iulie 1786, care fixa preturile maxime la principalele produse alimentare, aflam cam ce se putea gasi in pravaliile craiovene. Puteai gasi atunci moruni, crapi, raci, caracatite, icre de nisetru sau de crap, masline de Rumele sau de Trila, prune de Bosnia, pastrama de Tarigrad, si multe altele. O data importanta in istoria Craiovei este anul 1853, an in care marele logofat Iancu Bibescu vinde „cinstitului magistrat al orasului Craiova“ … „gradina mea de vara din acest oras“ … „care este de doua sute cincizeci si noua de pogoane“. Pretul platit a fost de 12.000 de galbeni imparatesti. Parcul, mândria Craiovei, s-a numit mai intâi Bibescu, apoi „al poporului“, ca azi sa poarte numele primarului Romanescu. Primul primar al Craiovei, ales in 1866, este Gh. Chitu, un tânar cu studii temeinice in Filologie si Drept, facute la Paris. Fiind capabil, câstiga postul de procuror general, in dauna celuilalt candidat, B.P. Hasdeu. Ajunge apoi m