PLINIUS

Naturalis Historia. Enciclopedia cunostintelor din Antichitate

Volumul I – Cosmologia. Geografia

Traducere de Ioana Costa si Tudor Dinu

Editie ingrijita, prefata si note de Ioana Costa

Indice si note lingvistice de Tudor Dinu

Editura Polirom, Colectia „Plural clasic“, Iasi, 2001, 308 p.

Primul rind al prefetei generale, conceputa ca o dedicatie adresata principelui (si, totodata, ca o invitatie adresata omului din fruntea statului roman de atunci de a exploata uriasul material cules cu rivna migaloasa si generos pus la dispozitie publicului roman), contine sintagma, redata in traducere, „Enciclopedia Naturii“.

Aceasta a vrut sa ofere Plinius cel Batrin, un summum pe care, cum noteaza tot el ceva mai departe, grecii il numeau „cultura in cerc“ (en kyklo paideia), adica una a totalitatii, a absolutului cunoasterii: „cultura enciclopedica“ – ideal paideutic trasat pentru intiia oara de laboriosul Aristotel catre intreaga posteritate greaca. Ecoul cel mai complex al unui astfel de ideal formativ ni l-a transmis, insa – poate surprinzator, poate nu – Antichitatea romana, prin unica ei enciclopedie ajunsa la noi: Naturalis Historia pliniana.

Totul porneste, in viziunea latinului Plinius, de la Natura, ca de la sursa primordiala si autogeneranta a intregii existente: „sa ii dai fiecarui lucru natura sa proprie, iar naturii tot ceea ce ii apartine.“ (traducere de Tudor Dinu). Istoria (cuvint grecesc) a cuceririlor civilizatorii ale omenirii reface, de fapt, istoria descoperirii, mai exact, a redescoperirii neincetate a Naturii. Omul exista – propozitie inclusa chintesential in conceptul de historia – pentru ca (de fapt, doar pentru ca) exista natura (termen latin, cu derivatul naturalis, care formeaza cel de-al doilea component al binarului titlu plinian). in interiorul sintagmei, omul (histo