Prin traditie, vara aduce, in multe colturi ale lumii, atractia unor festivaluri de anvergura in aer liber, la Bregenz sau la Arena di Verona, dar si la Torre del Lago, unde are loc cea de a 52-a editie a Festivalului Puccini, oferind, pe linga versiunea partiturii Madame Butterfly, in interpretarea artistilor niponi de la Sakai City Opera, si alte lucrari celebre precum Tosca, Turandot sau Boema.
Desfasurate pe o scena imensa, necesitind, pentru fiecare productie, realizarea unor structuri unice, care, completate cu elemente de decor, contureaza spatiul actiunii si ambianta de epoca, reprezentatiile solicita glasuri ample, capabile sa „patrunda“ pina la ulti-mul rind al amfiteatrului cu aproape 2.500 de locuri, ocupate, seara de seara, de melomani impatimiti, dar si de turisti din toate colturile lumii, incintati sa descopere lumea lui Puccini. Pentru ca, intr-adevar, este un loc aparte, unde compozitorul a locuit 30 de ani, in casa inconjurata de palmieri, in fata unui lac imens, strajuit de munti; un peisaj superb, care, in perioada festivalului, devine si loc ideal pentru o plimbare pe faleza sau cu barca, degustind vestita inghetata pe terase, in jurul casei Puccini (unde nepoata muzicianului isi conduce vizitatorii cu amabilitate). Iar faptul ca pina si ciinele credincios al lui Puccini are o statuie din bronz spune multe. La intrarea in amfiteatru, poti cumpara suveniruri decupate din creatia pucciniana, ba chiar si paturi fine, cu un desen mo-dern, sugerind silueta elegantului creator, mult apreciate de spectatorii care, in miez de noapte, incep sa simta racoarea lacului; un mod inteligent de a face comert „artistic“, promovind totodata un muzician italian care, oricum, este indragit oriunde in lume.
Cele trei reprezentatii pe care le-am urmarit au beneficiat de montari moderne, interesante. Tosca a socat prin ciudateniile regiei,
