Trei tigancuse, de pana-n 12 ani fiecare, mergeau in linie pe un rand, „maturand” trotuarul. Eu, in urma lor, cu sacosele pline, eram nevoit s-aud „mascari” indicibile pe suport de hartie. Ma rog, asa-s mosii, uita cum erau cand copilareau!
Deodata, intre picioare, imi aterizeaza o coaja de banana, aruncata peste umar de brunetica cu poponetul strans in niste blugi cu… beculete. Era cat pe-aici sa alunec. Ma reechilibrez si (gresit) ii zic: „De ce arunci, fetito, gunoi pe jos?” „C-asa vrea muschii mei!” „Bine, dar era sa alunec!” „Cine nu se poate tine pe picioare nu iese la plimbare” „De ce n-ai pus gunoiul la cosul de gunoi?” „De-aia, ca e domeniu public!” Mai dau sa zic ceva ca un mos cu sechele de morala socialista in creierul nostalgic, dar o a doua tuciurica ma ia din scurt: „Hai, tataie, fa pasi, ca n-avem chef de dirigentie. Du-te, poate te-astepta nepotii cu papica acasa!”
Fierbeam, dar nici nu eram capabil de altceva. Ca sa nu para ca am fost invins, bag mana in buzunar, gasesc hartia pe care o am mereu pentru a nota idei, metafore, informatii, o mototolesc si o arunc pe jos, ostentativ. Cele trei fete aplauda. „Asa, mosule ce tanar esti. Vezi ca stii, ce pielea noastra!”
Am iutit pasii bucuros sa notez o idee care tocmai mi-a sagetat mintea: solutia pentru Romania curata si europeana o constituie alegerea in fruntea unui partid de (viitor) guvernamant a unui rrom, iar acela sa desemneze un tigan premier. Din calitatea de viitor presedinte, desigur. Zau, manca-v-as! Trei tigancuse, de pana-n 12 ani fiecare, mergeau in linie pe un rand, „maturand” trotuarul. Eu, in urma lor, cu sacosele pline, eram nevoit s-aud „mascari” indicibile pe suport de hartie. Ma rog, asa-s mosii, uita cum erau cand copilareau!
Deodata, intre picioare, imi aterizeaza o coaja de banana, aruncata peste umar de brunetica cu poponetul strans in niste blugi cu… becule
