Am vizionat, serile trecute, la emisiunea lui Robert Turcescu, de la Realitatea, un fragment dintr-o inregistrare a unei editii mai vechi, din august 2005, in care invitata fusese Mona Musca. Intrebarea pentru bila alba a fost tocmai daca Mona Musca a avut vreo legatura cu fosta Securitate. Nu mi-a venit sa cred cu cita nonsalanta declara ea atunci ca, vai, nici vorba de asa ceva, ca n-a colaborat niciodata cu Securitatea si ca zvonurile care circulau inca de pe atunci pe aceasta tema sint doar atacuri murdare ale unor grupuri de interese, care vor sa o compromita. Stateam si ma uitam cu cita usurinta a putut sa minta, privindu-ne in ochi pe toti, atita amar de vreme. Turcescu a crezut-o atunci, asa cum a crezut-o toata lumea, si i-a acordat bila alba, pe care i-a schimbat-o, zilele trecute, cu una neagra. Atit a putut face Turcescu si atit putem sa facem toti acum: sa-i acordam o mare bila neagra deputatei Mona Musca. Pentru ca, in rest, nu se intimpla nimic. Mona Musca isi vede linistita de treaba prin Parlament, asa cum fac toti ceilalti deputati si senatori deconspirati pina acum ca au colaborat cu fosta Securitate. Nu-i deranjeaza nimeni, nici macar pentru ca, la instalare, au semnat o declaratie in fals, prin care spuneau ca n-au avut de-a face cu Securitatea.
Iar acum imi dau seama ca fostii informatori n-au nici un fel de scuza. Astea cu "asa erau vremurile", "eram obligat", "securitatea nationala" etc sint doar vrajeli ieftine. De fapt, formarea lor, ca persoane, ii facea sa fie informatori, asa cum erau si marii activisti de partid. Erau facuti pentru asta si au facut asta doar pentru propriile lor interese. A fost in firea lor sa fie bagaciosi, sa se infiga cit mai bine in sistem, sa profite de pe urma lui. Pentru ca altfel nu ajungeau toti politicienii de azi. Oamenii cu verticalitate si-au vazut de treaba lor, au stat cuminti in banca lor, asa
