(variantă 2)
Carta Cea Mare fusese, aşadar, ocazia cunoştinţei mele cu celălalt, cu al doilea cerşetor, cu liber-cugetătorul reclamând şi el asistenţa Lumii... întâi, mă informase că, fiind coleg cu primul, cu psihologul înstărit, - îmi şi spusese cum făcuse ăsta avere: nevastă-sa, bănăţeancă, căreia vom vedea că îi zicea Miţica, avea un frate inginer fugit mai de mult în RFG şi, după Revoluţie, venise în România cu bani şi făcuseră afaceri frumuşele; ...ceva cu aţă, ace de cusut, de siguranţă, cu foarfeci, cu nasturi, lenjerie, că la noi totul era brambura, iar pe Sănducu, - aşa îi zicea profesorului îmbogăţit, - îl puseseră cu reclama, cu scrisul, cu propaganda, vorbe goale; dar aşa e-n capitalism, să te lauzi că aşa şi pe dincolo şi că numai tu...
Din când în când, psihologul ajuns venea în vizită pe la ăstălalt, căruia începusem să-i zic în gând Diogene, amărât cum era. Venea, cum vor să se vadă între ei, din când în când, vechii combatanţi ai unor campanii glorioase, să-şi depene amintirile, cum era şi cum mai e, iar Sănducu, dat dracului cum era şi teatragiu, - că venea îmbrăcat dinadins în ţoalele cele mai sărace - era de părere că... nimicuţa nu se schimbă, dragul meu, decât cum e mai bine să se jupoaie unii pă alţii...
Sigur, îi dădea mâna! încolo, ...Diogene, care fusese profesor de Naturale, susţinea că pomana, cerşitul sunt cele mai vechi ocupaţii omeneşti, ...ca şi cealaltă, ştiţi, - şi tuşise, cu înţeles. Şi că, lăsând la o parte Raţiunea, asta ne şi separă de tot regnul animal. Fireşte, ar mai fi şi libertatea, dar el crede,... adică Diogene crede, că ea derivă de fapt din ideea de pomană, ori invers.
Foarte interesant. Şi că nu i-a dat până acum nimănui prin cap să înfiinţeze un partid al cerşetorilor de tot felul, atenţie... cum era al proletarilor de pretutindeni, un
