na Selejan, care, în urma unei activităţi de cercetare prodigioase, a publicat o serie de volume despre Literatura în totalitarism (1992-1998), reeditează acum alte două remarcabile studii, într-un masiv tom de 500 de pagini (cu literă mică) Trădarea intelectualilor (1992) şi Reeducare şi prigoană (1993). Ne aflăm în faţa unei minuţioase istorii a ideologizării culturii şi, în special, a literaturii române din perioada 1944-1948, a influenţei tot mai mari a directivelor P.C.R. prin politrucii săi cei mai înverşunaţi, care au exercitat o adevărată teroare pentru impunerea dogmatismului critic, a realismului socialist şi pentru eliminarea sau denaturarea celor mai înalte valori ale literaturii române clasice şi ale celei interbelice. Ana Selejan a consultat peste 40 de periodice care s-au implicat în dezbaterea culturală. Vasta materie este foarte bine sistematizată, autoarea lucrează cu documentele pe masă, nu o dată lăsându-le să vorbească singure. Comentariul ne apare ca al unui ghid extrem de informat, abţinându-se în genere de la atitudini polemice şi afirmându-şi opinia personală în spiritul obiectivităţii numai atunci când consideră strict necesar. Ana Selejan alcătuieşte şi ne oferă o amplă antologie de articole integrale sau fragmentare profund semnificative. Cu minime excepţii, ele n-au fost editate niciodată în volume. Pentru cei de vârsta mea, care, din păcate, am traversat epoca, cele două volume reprezintă o întunecată rememorare, pentru tineri însă ele înfăţişează o istorie ce trebuie neapărat cercetată spre a cunoaşte direct cum a fost distrusă, mistificată o bună bucată de vreme întreaga cultură română, în timpul sângeroasei dictaturi a "proletariatului", mai exact, a partidului comunist. Ana Selejan se ocupă aici de perioada 1944-1948, cum spuneam, adică de începutul orientării dogmatice şi proletcultive, care va culmina în anii ^50, înstăpânindu-se c