În ultimul deceniu al regimului Ceauşescu, era foarte popular un cântec interpretat de Corina Chiriac, Ne cunoaştem din vedere, despre un el şi o ea care călătoresc în fiecare dimineaţă în acelaşi autobuz, se caută din priviri, dar nu îşi vorbesc niciodată. Mulţi români vor fi oftat ascultând versurile simple ale şlagărului şi (îşi) vor fi spus nostalgic: Uite, ce potriveală, exact aşa mi s-a întâmplat şi mie". Vor fi bănuit ei, oare, vreo clipă că în spatele chipului familiar pe care, printr-o stranie coincidenţă, îl vedeau în fiecare zi şi care îi privea cu o oarecare insistenţă, s-ar fi putut ascunde nu ispita unui flirt, ci interesul profesional, rece, al agentului de filaj?

Valul de dezvăluiri din ultimele săptămâni privind colaborările unora şi altora cu fosta Securitate ridică, dincolo de aspectele morale, şi o întrebare legitimă: în fond ce urmărea Securitatea, ce doreau şefii ei să ştie despre persoanele urmărite şi în ce fel erau valorificate respectivele informaţii? Spun aceasta pentru că, în timp, am avut ocazia să citesc în presă şi în cărţi mai multe note informative, dar mi-a fost imposibil să deduc logica acestora, elementul programatic menit să justifice pierderea de vreme şi resursele logistice alocate pentru obţinerea unor informaţii care, la prima vedere, nu aveau nici o noimă.

Doi foarte tineri cercetători din cadrul CNSAS, Carmen Chivu şi Mihai Albu au realizat o excelentă panoramă a vieţii private şi publice din România comunistă, văzută din perspectiva dosarelor fostei Securităţi. Noi şi Securitatea. Viaţa privată şi publică în perioada comunistă aşa cum reiese din Tehnica Operativă este, în acelaşi timp, o descriere exactă a modului în care era organizată fosta Securitate şi a metodelor folosite de aceasta pentru obţinerea informaţiilor. Aparentul haos din notele informative capătă logică dacă aflăm că datele despre