Incalzirea globala si criza energetica majora generata de spectrul epuizarii rezervelor de combustibili fosili pun tot mai mult sub semnul intrebarii capacitatea actualului model dominant de dezvoltare de a le face fata. Indiferent de masurile preconizate, este aproape de domeniul evidentei ca omenirea nu poate gasi la timp suficiente surse care sa substituie petrolul si sa-i stinga setea energetica si nici nu poate adopta masuri rezonabile spre a evita derapajul rapid spre un dezastru ecologic astfel anuntat. Cercul vicios - utilizarea combustibililor fosili, accentuarea efectului de sera, dereglarea climatica, sporirea necesitatii de energie - devine astfel implacabil si (aparent) fara iesire. Sub presiunea evolutiilor realitatilor si a imperativului solutiilor urgente se nasc diferite teorii, unele cu priza politica accentuata. In California, A. Schwarzenegger a facut din global warming tema centrala a alegerilor din toamna pentru un nou mandat de guvernator, iar in Franta ecologistul N. Hulot nu exclude candidatura sa la prezidentialele din 2007, in numele combaterii "pericolului climatic care ameninta umanitatea". Totodata, dupa cum remarca P.A. Delhommais in Le Monde, subiectelor clasice - protectia sociala, flexibilitatea pietei muncii, somajul tinerilor sau datoria publica - o tema economica inedita tinde sa li se alature in viitoarele campanii electorale: cea a descresterii economice, in voga in unele cercuri militant-intelectuale occidentale, indeosebi franceze. Se porneste de la ideea simpla ca, pentru a creste, orice economie are nevoie mai ales de resurse energetice, si cum acestea sunt limitate, cresterea in sine este un nonsens. Iar in conditiile actuale, cand penuria de resurse se conjuga cu criza climatica, se impune sa optam cat mai rapid pentru solutia descresterii, pentru a evita colapsul ecologic. "Fiecare dintre noi intelege ca o crestere infini