Cred ca nu exista moarte mai cumplita decat cea despre care nimeni nu poate spune nimic. Sunt multe altfel de intamplari in arhivele fostei Securitati. Relatarea de mai jos face parte dintr-un dosar in care, sub numele "Saplacan si altii", zace povestea a cinci oameni parasutati in muntii Fagaras in 1951. Toti erau tineri ajunsi, in imprejurarile razboiului, in lagarele de prizonieri. "Grupul de spioni", care au sfarsit prin a fi executati, era condus de Constantin Saplacan, un fost strungar care, in 1943, trecuse fraudulos granita in Ardealul de Nord, pentru a-si vedea mama.
Despre patru dintre ei, caci au fost anchetati inainte de a fi executati, se mai stie cate ceva. Dar despre Gheorghe Barsan, ultimul membru al grupului, documentele Securitatii nu vorbesc prea mult. El s-a sinucis in momentul arestarii. Doar Saplacan isi amintea intr-o declaratie ca "pe Barsan Gheorghe l-am cunoscut in Italia, in lagarul de refugiati de la Frascatti si stiu despre el ca a fugit din tara in anul 1950, cu un vapor". Ultime detalii despre aceasta jertfa pe altarul razboiului rece reies din raportul medicului legist al Tribunalului Sibiu, Corutiu Coriolan, care nota intr-un "Raport de ridicare de cadavru", intocmit la cererea Securitatii, imprejurarile decesului lui Barsan:
"Azi, 15 decembrie 1951, m-am deplasat in comuna Sarata, raionul Fagaras, pentru a verifica moartea unui barbat mort prin otravire. Am constatat urmatoarele: in podul unei suri, pe fan, am gasit cadavrul unui barbat care se spune ca apartine lui Barsan Gheorghe, originar din Constanta. Cadavrul zace pe fan cu fata in sus si este imbracat in costum obisnuit. Semnele mortii reale sunt prezente si se caracterizeaza prin racirea complecta a corpului, lividitate cadaverica si inceput de rigiditate cadaverica. Moartea se datoreste cu toata probabilitatea unei otraviri cu o substanta cianhidrica".
