Actual tehnician la CFR Timisoara (Liga II), Ioan Sdrobis este antrenorul care l-a descoperit pe Vali in colbul Alexandriei. Cel supranumit “Parintele” a avut miercuri o zi fericita: “Am cistigat in deplasare, 1-0 la Vanju Mare. A dat gol un baiat, Gheju, pentru care am insistat personal sa ramana la echipa! Seara, a venit bucuria cu Badea. Doua goluri pentru Steaua si calificarea in grupele Ligii! M-a sunat sa vorbim la 20 de minute dupa meci. Ce-mi pot dori mai mult?”.
Libertatea: Cum a fost cu Vali Badea, domnule Ioan Sdrobis? Ioan Sdrobis: Simplu! Un ziarist mi-a zis de el, sa-i dau o sansa, sa-l primesc la o proba la Jiul. Badita avea 17 ani cand l-am adus la Petrosani. A venit, saracul, cu trenul. Cred ca a facut doua zile. A incurcat personalele, abia a sosit! Cand l-am vazut, sa-mi vina rau: avea parul mare, o freza de panarama, parca era hippie, si un bandaj deasupra genunchiului, zicea ca s-a lovit in tren! “Parca esti un satelit cu antene!”, l-am repezit eu. L-am pus sa se tunda imediat, sa se aranjeze nitel. Am schimbat foaia cand l-am vazut in iarba. In primul lui meci, un amical cu Uricaniul, a dat doua goluri. Hopa, asta e cal de rasa! I-am facut “buletin”, l-am legitimat imediat. Si i-am predat prima lectie: “Baiete, sa nu te superi daca pune Sdrobis biciul pe tine! Cand te injura “Parintelul”, sa stii ca asta inseamna ca esti carne buna, nu gloaba!”. Apoi a crescut in inaltime, i-a sporit masa musculara, am lucrat la tehnica…
"A fost amarat! A indurat foame, frig..."
Cum era Vali la inceput? Copil amarat, familie cu probleme. A indurat si foame, si frig… si injuraturile mele! Dar era un baiat cu caracter, frumusel, cu posibilitati sa progreseze. M-a ajutat mereu. A dat cate 14-16 goluri pe sezon de fiecare data cand a jucat cu mine pe banca. Altfel, este un timid, dar are personalitate. Vali e foarte cuminte. Imi aduc aminte ca d
