Protestantii din Transilvania comemoreaza, la fel ca si cei francezi, Ziua Sfantului Bartolomeu. Daca la Paris, calvinii isi aduc aminte de masacrul pus la cale de catolici asupra hughenotilor, in Transilvania, protestantii reformati calvinisti pomenesc victimele unui alt masacru, de data aceasta comis de tatari.
Traditiile cele mai bine pastrate sunt cele din comuna clujeana Sic. La sfarsitul Evului Mediu, localitatea primise statutul de oras si era deosebit de infloritoare datorita minelor de sare din apropiere. Bogatiile adunate de sicani au atras si invidii.
In anul 1717, pe cand aproape toti satenii erau adunati la biserica din centrul localitatii, au navalit tatarii. Cei mai multi dintre oameni au fost surprinsi in interiorul lacasului de cult, in timpul slujbei. Tatarii l-au dezbracat pe preot de odajdii si i-au cerut sa le dea toate obiectele de aur si de argint din biserica.
Apoi, tatarii i-au macelarit pe barbati, iar femeile si copiii au fost dusi in robie.
In orasul pradat si apoi incendiat au mai ramas doar 100 de persoane, cei care nu ajunsesera la biserica in ziua respectiva. Supravietuitorii macelului au jurat solemn sa reconstruiasca localitatea, iar in fiecare an sa tina doliu dupa cei ucisi sau inrobiti in 1717.
Numai ca dupa un timp, cei din Sic si-au uitat fagaduiala. Ei si-au amintit de ea abia in anul 1758, cand tatarii au navalit din nou in Transilvania. Din acel an, sicanii oficiaza trei slujbe in ziua de Sfantul Bartolomeu, in amintirea celor disparuti.
Traditii adaptate
Una dintre slujbe este o rugaciune speciala pentru sufletele celor disparuti, in cea de-a doua este amintita istoria localitatii, iar cea de-a treia este liturghia de sarbatoare. In ziua de 24 august, sicanii mananca
