* Psihologii tot mai încearcă să desluşească amalgamul de emoţie şi raţiune din noi. Hume a spus-o acum cîteva secole: raţiunea e sclava emoţiilor. Acum, toate cercetările par să-i dea dreptate. Dintr-un complex de teste, pe care docenţii marilor universităţi le aplică, extrag unul care m-a impresionat. Un grup de oameni este pus în faţa următoarei situaţii. Un tramvai a scăpat complet de sub control şi goneşte nebuneşte. Pe şine, în faţa lui, se află cinci persoane incapabile să se mişte şi complet lipsite de ajutor. Pe un pod, pe sub care va trece tramvaiul, se află o persoană corpolentă şi subiectul. E clar că, dacă subiectul împinge grasul de pe pod în faţa tramvaiului sălbatic, vehiculul sare de pe şine şi cele cinci persoane blocate vor fi salvate. Întrebarea este: "Îi daţi brînci?". 85% dintre subiecţi au spus "Nu" şi 15% au spus "Da". Apoi, subiecţii cercetării au fost bine distraţi. Li s-au dat răcoritoare şi dulciuri, au vizionat sitcom-uri preferate şi au fost duşi în fel de fel de locuri amuzante. Au fost întrebaţi din nou. Numărul celor dispuşi să sacrifice grasul s-a dublat. S-ar zice că rîsul ne face mai lucizi. Sau mai cinici? Sau mai nepăsători? * Purtătorul de cuvînt al Casei Albe ne spune că, retras pentru vacanţă la ferma sa din Crawford, preşedintele Bush citeşte Străinul de Albert Camus. Şi mai spune că preşedintele şi apropiaţii săi poartă discuţii îndelungi despre sursele culturale ale existenţialismului. Las pe comentatorul revistei Slate să rezume cartea, ca să înţelegem unde bate: "Personajul principal, Mersault, îşi petrece cea mai mare parte a vieţii asemenea tînărului George Bush, angajîndu-se în escapade care demonstrează lipsa ambiţiei şi a motivaţiei. Vizitînd plaja cu cîţiva prieteni, el intră într-o altercaţie cu cîţiva arabi. Ceva mai tîrziu, el îl găseşte pe unul dintre arabi şi, fără vreo altă provocare, îl împuşcă cu mai mu