Universitatea trebuie sa-si descarce nervii pe Dinamo, o eventuala victorie in fata eternei rivale fiind echivalenta cu o sarbatoare pentru Oltenia. Când spui Dinamo, te gândesti la cele mai urâte momente din viata ta, ti-aduci aminte de perioada in care aveai doar dreptul sa taci si sa te supui, sa-ti refaci calculele, pentru ca mereu erai furat. Din fericire, acele vremuri au cam trecut si acum te poti revolta si razbuna pe toate nedreptatile din trecut. Asta daca ai cumulat atât de multa „dragoste“ pentru culorile alb-rosii in anii de dominatie comunista. A venit momentul când poti sa refuzi orice compromis, sa lupti pentru libertatea ta si pentru dreptate. A venit timpul când poti sa renegi si sa intorci istoria in favoarea ta, ai posibilitatea sa razbesti prin propriile forte si sa devii cineva. Aceste lucruri ar trebui sa fie constientizate de componentii Universitatii, pentru ca fiecare jucator reprezinta, practic, Oltenia si trebuie sa „vorbeasca“, pe teren, pentru fiecare suporter, sa-l razbune pentru tot ce i s-a intâmplat in trecut. Privind lucrurile din mai multe unghiuri, putem spune ca mâine seara Universitatea nu reprezinta doar aceasta regiune, ci intreaga provincie, care a suferit la fel de mult de pe urma ordinelor. Este, practic, un razboi psihologic, pentru ca Dinamo este cea mai „iubita“ echipa din România, statutul acesta datând cu mult inainte de Revolutia din 1989. Orice gol incasat de „câinii rosii“ este aplaudat in toate colturile tarii, este o bucurie sufleteasca pe care nu o inteleg decât cei care au suferit din cauza sistemului. Orice infrângere a dinamovistilor este un motiv de bucurie si de fala pentru fiecare provincial satul sa rabde si sa astepte momentul caderii acestei echipe mentinute in top de sistem. Nu putini sunt de parere ca gruparea din Stefan cel Mare este acolo pentru ca trebuie sa fie acolo, nu putini sunt cei care acuza