Am fost chemat deunazi sa primesc cererea de admitere a unui candidat la unul dintre programele universitare oferite de facultatea in care muncesc pe timpul verii. Operatiune de rutina. Tinarul pe care l-am intilnit nu mi s-a parut nici el diferit de cei cu care interactionez aproape in fiecare zi in calitatea mea de admissions officer intr-unul dintre cele mai populare programe ale scolii. Agresiv, hotarit sa ma convinga de cit de bun e el si de cit de mult o sa avem noi nevoie de el la scoala noastra. I-am preluat cererea de amditere, i-am multumit ca a venit si am dat sa ma intorc la biroul meu, cind el m-a oprit si mi-a spus ca vrea sa ma previna ca numele de pe diploma si foaia matricola primite odata cu cererea de admitere nu este acelasi cu numele de pe cerere. L-am intrebat daca si-a schimbat numele. Nu, dar la liceul din Dubai de unde a absolvit cu ani in urma s-a facut o greseala si numele lui a fost inregistrat eronat. Si cum de nu s-au facut corecturile necesare, am intrebat, atunci cind ai fost acceptat la universitate. Nu a stiut sa imi spuna. A urmat o discutie lunga in care el a incercat din rasputeri sa ma convinga ca nu e nimic necurat la mijloc si ca totul e o simpla greseala. Nu l-am crezut decit pe jumatate si am decis sa sun la universitatea care eliberase diploma cu pricina. Biroul arhivelor de acolo mi-a confirmat existenta celor doua nume (cel gresit si cel corect), care insa corespundeau a doua persoane diferite. Am inlemnit cu telefonul la ureche. Mai tirziu, acelasi birou mi-a confirmat ca cei doi nu puteau in nici un fel fi una si aceeasi persoana. Candidatul meu imi daduse un act fals, iar notele din el ii apartineau altcuiva.

Inselaciunea m-a surprins enorm si asta poate numai din pricina ca sint naiv si am prea multa incredere in faptul ca regulile sociale sint facute pentru a fi respectate. Nu stiu de unde imi vine aceasta