Nicolae Manolescu isi retipareste la Editura Corint o selectie din cele sapte volume de Teme publicate intre 1971 si 1988. Libertatile criticului Initial aparute, majoritatea, in revista Steaua, "temele" alcatuiesc in fapt un jurnal de lecturi, atitudini, reflectii morale si estetice, glose, evocari si eseuri, configurand acel spatiu vital de libertate ludica, asociativa si meditativa, de aleatorism fermecator (si autovindecator totodata) de care Cronicarul are imperioasa nevoie intre doua scufundari in hatisurile maloase ale actualitatii literare. Pauze de respiratie. Libertati nu o data insurgente, de nu chiar sfidatoare, fiindca, sa nu uitam, subiectele picau adesea uluitor, parsiv politic, fie aluziv, fie ostentativ. Mi-aduc aminte cum, in ditamai "contextul jalonat de lucrarile" nu mai stiu carui congres PCR, citeam cu jubilatie razbunatoare notatiile criticului despre... Scufita Rosie. Cititi, de pilda, in acest sens, Intrebarea lui Berenger (lupta cu ochii injectati ai Brutei ideologice), elogiul fidelitatii din Reintalnire cu Tudor Vianu sau paginile "dostoievskiene" din 1971 despre metafora claustrului si fuga-n America, al caror final rezuma perfect starea intelectualului sub dictatura: "tragedia de a-si trai viata ca pe o ingusta scena de teatru, fara usi si ferestre, nadajduind zadarnic sa afle o scapare, prin revolta, jertfa, uitare de sine sau moarte. Fiindca vine o clipa cand tuturor le trebuie neaparat o iesire...".
EVADARE. De altminteri, totul devine aici libertate, refugiu, evadare compensatorie. Sunt aproape 40 de ani de la textul liminar al cartii, unde tanarul autor, stiind prea bine la ce misie se inhamna pe viata ("cronica este acea specie de critica avand toate obligatiile si nici unul dintre drepturile criticii"), accepta regulile jocului: "criticul fara talent se poate refugia in istoria literara, dar cronicarul seamana cu un actor, s
