PRIMA COFETARIE Mai mult decat cofetarie, decat cafenea literara, politica, mai mult decat hotel...
Casa Capsa este de doua secole emblema Bucurestiului. La originea acestui fenomen sta o familie de aromani intreprinzatori. Destinul familiei Capsa este legat, in mare masura, de cel al Casei careia i-a dat numele. Ei au venit in Principatele Romane la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cand s-a inregistrat cel mai mare val de migrare a aromanilor. Majoritatea erau exportatori de cereale, cojocari, bancheri, proprietari de restaurante si hoteluri, bacani sau brutari.
S-au stabilit in special in Bucuresti, Braila, Galati, Giurgiu, Brasov, Pitesti si Ploiesti. Procesul de formare a burgheziei romanesti si dezvoltarea comertului din respectivele orase este legat in aceasta perioada de numele familiei Capsa.
OAMENI CU INITIATIVA. Povestea a inceput cu cojocarul Dumitru Capsa, intemeietorul familiei. El a plecat spre tarile romane, din tinutul moscopolitan, la sfarsitul secolului al XVIII-lea. A ales initial Brasovul. Acolo s-a casatorit cu Zamfirica Cernovodeanu si la scurt timp s-au mutat la Bucuresti. Simtul de comerciant i-a dictat aceasta alegere, deoarece piata Bucurestiului era mai buna pentru meseria sa. Prima atestare documentara a lui Dumitru Capsa in capitala tarii dateaza de la 3 noiembrie 1791, cand a semnat o polita in valoare de 500 grosi. Dumitru Capsa si-a deschis pravalie pe locul fostei piete Sf. Anton, in apropierea Hanului lui Manuc. Aceasta a fost distrusa intr-o zi de Pasti, la 23 martie 1847. Sotii Capsa au avut patru fii, Cristache, Anton, Stefan si Constantin, dintre care doar mezinul a continuat meseria tatalui, transformand-o intr-o adevarata arta. El s-a casatorit in anul 1818 cu Ana Vasiliu, fiica unui negustor din Ploiesti. In acea perioada avea deja o situatie financiara buna. Cei doi au avut doisprezece copii, dintre care do
