Dar pretul creditului nu este o realitate dependenta numai de banci. De altfel, bancile nici nu-si doresc un credit scump. Dimpotriva, interesul lor ar fi sa vada creditele ieftinandu-se, pentru ca ar castiga mai mult. N-au insa incotro. Sunt nevoite sa tina seama de anumite realitati, cu deosebire de rata inflatiei. Depozitele din banci ale populatiei au fost vreme indelungata o buna sursa de castig pentru milioane de romani. Desigur, cele in lei.
Acum nu mai sunt. Reducerea remuneratiei pentru banii economisiti nu e insa vazuta cu ochi buni de depunatori. Iata de ce, in aceasta privinta, bancile manifesta inca o prudenta excesiva. Dobanzile scad, dar cu incetinitorul.
Scaderea dobanzilor e insa bine primita, fara indoiala, de acea parte a populatiei care apeleaza la credite de consum. Si de intreprinzatori, fireste, care asteapta ieftinirea banilor.
Dar pretul creditului nu este o realitate dependenta numai de banci. De altfel, bancile nici nu-si doresc un credit scump. Dimpotriva, interesul lor ar fi sa vada creditele ieftinandu-se, pentru ca ar castiga mai mult. N-au insa incotro. Sunt nevoite sa tina seama de anumite realitati, cu deosebire de rata inflatiei.
Cine dicteaza scumpirea sau ieftinirea banilor? Multi spun: Banca Nationala, si chiar asa gandesc, ca Banca Nationala traseaza directia de miscare a dobanzilor. Numai ca realitatea e cu totul alta. Factorii determinanti sunt in economia reala. Banca Nationala doar vegheaza ca dobanzile sa nu se rupa de miscarile din economie. Stabilirea dobanzii de politica monetara, cu un rol important in dinamica creditelor, e o prerogativa a BNR, dar fara vreun drept al bancii centrale de a sfida starea economiei.
Semnalele pe care le analizeaza Banca Nationala vin insa din piata. Dar nici piata nu e de capul ei, fiind nevoita sa tina seama de principalii indicatori economici. Or, atata
