Pe o piaţă europeană unde nu lipseşte nimic este greu pentru fermierul român decapitalizat, cu teren puţin şi cu experienţă de piaţă zero - să găsească nişa care să-i asigure Pe o piaţă europeană unde nu lipseşte nimic este greu pentru fermierul român decapitalizat, cu teren puţin şi cu experienţă de piaţă zero - să găsească nişa care să-i asigure rotunjirea veniturilor. Avem însă şi avantaje: un cost al forţei de muncă încă scăzut şi o producţie aproape ecologică. ţăranii ar trebui să planteze caişi, piersici, cireşi şi vişini, nuci, căpşuni, zmeură, coacăze, agrişe, mur fără ţepi, toate acestea având bune oportunităţi de desfacere pe piaţa europeană. Aceste fructe mici sunt mari consumatoare de manoperă. Mai puţin recomandaţi sunt merii şi perii. O şansă bună ar putea-o avea şi prunul, care are tradiţie în România şi este prezent într-o mare varietate de soiuri, consideră Dorin Sumedrea, director ştiinţific la Institutul de pomicultură de la Piteşti-Mărăcineni.

Ferma optimă are 15 ha O fermă pomicolă de la 3 ha în sus poate rotunji veniturile proprietarilor, dar dimensiunea optimă ar fi de peste 15 ha, consideră Cornelia Ionescu, consilier la Ministerul Agriculturii pe probleme de horticultură. Deoarece culesul şi veniturile sunt concentrate într-o anumită perioadă a anului, este recomandat un mix de culturi. Dorin Sumedrea recomandă fermierilor pe baza unei ferme pomicole experiment - să se asocieze câte două-trei familii, astfel încât exploataţia să aibă în jur de 1920 ha. O suprafaţă alocată căpşunilor cultură care produce deja în al doilea an combinată cu o cultură de arbuşti care intră pe rod în 3- 4 ani - şi cu una alocată pomilor prun, cireş, vişin, care intră pe rod în 5-7 ani - înseamnă şi un efort de muncă distribuit, dar şi de venituri pe măsură. Vladimir Stoianovici, şef serviciu la Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă (ANCA), sp