Premierul se teme că deconspirarea va rări rândurile majorităţii parlamentare până la a reuşi ce n-a izbutit Băsescu: să provoace alegeri anticipate. Asemenea ucenicului vrăjitor, şeful Executivului se vede în situaţia de a fi scos dopul clondi-rului fermecat din care ies acum, în valuri, fantomele Securităţii. Mai ales că – aşa susţine acelaşi premier – iniţiativa este una liberală. Şi, poate că nu întâmplător, din rândurile liberalilor se înregistrează până în prezent şi cele mai numeroase victime.

Pelerinajele pe la CNSAS dezvăluie o realitate îngrijorătoare: numărul mare al actualilor aleşi care în tinereţile socialiste şi-au croit un drum în viaţă cu ajutorul Securităţii. De bună voie şi aproape nesiliţi de nimeni, au ales să sprijine „organele”, trăgând în jur cu urechea şi atrăgând în scris atenţia asupra a ceea ce credeau ei că ar putea aduce atingere siguranţei statului.

Gest aproape patriotic, dacă n-ar fi vorba despre o instituţie care nu le-a avut în nici un fel cu democraţia şi cu legalitatea.

Lista de personalităţi deconspirate, mai cu ajutorul dosarelor, mai benevol, mă face să mă întreb care a fost dimensiunea fenomenului – apartenenţa la aceste structuri – a parlamentelor şi guvernelor care s-au succedat până în prezent. Şi cât este de corect să plătească doar cei care au supravieţuit până în 2006 şi nu toţi cei care au profitat de slăbiciunile sistemului pentru a se erija în salvatori ai democraţiei. Şi să cred că, odată terminată investigaţia politicienilor activi, activitatea CNSAS ar trebui să se îndrepte şi asupra foştilor membri ai parlamentului şi ai Executivului, începând cu CFSN-ul şi cu guvernul provizoriu Roman. Şi aproape că mi-e groază când mă gândesc la proporţia surprizei pe care ar avea-o societatea românească: de a constata cât de mare a fost densitatea celor care s-au îmbrăcat de urgenţă, în blana de miel a democr