CNSAS cauta degeaba. Lavinia Sandru nu va gasi documentul: adeverinta de ticalosie si recipisa de salarizare a raului. Corneliu Vadim Tudor nu a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea. Corneliu Vadim Tudor a semnat mii de angajamente cu Securitatea.
Cite un angajament de fiecare articol, insulta si calomnie impotriva celor care nu se puteau apara, a celor care cirteau sau nu isi lipeau buzele de linia Partidului si de fesele Securitatii. Toate sint publice si publicate. Le gasiti, risipite, in 30 de ani de gazetarie si infamie. Corneliu Vadim Tudor nu a fost colaborator al Securitatii. Corneliu Vadim Tudor a fost Securitatea.
I-a fost purtator de cuvint si stilp harnic, sluga isteata si calau cu ziua. Corneliu Vadim Tudor e Securitatea de dupa Securitate, prelungirea si succesul ei paralizant in viata unei tari care e, astfel, obligata sa-si strimbe viitorul pe vrejul mizerei sale trecute.
Cazul Vadim Tudor nu e Lavinia Sandru versus vicepresedintele Senatului. Cazul Vadim Tudor e Securitatea contra Romaniei. Asta inseamna ca a venit timpul sa ne amintim cum va arata viitorul nostru, daca Vadim Tudor, toxina ambasadoare a Securitatii in corpul de stat al Romaniei, va fi mentinut la post.
In fond, Ion Iliescu, marele politician comunist care a vegheat la intirzierea Romaniei in bratele fostilor ei gardieni, avea dreptate: lustratia, adica indepartarea trecutului dintre verigile prezentului si din germinatia viitorului, e un proces stalinist. Cu o corectie: trebuie sa fie un proces stalinist. Nu prin metode, ci prin precizie.
Nu cu ajutorul unei flote de dube care ridica in toiul noptii oameni sortiti beciului si vinei de bou. Dimpotriva, public si reparatoriu. Ea trebuie sa trimita sub pamint o orinduire impusa prin forta si un fel de a trai nascocit pentru caste si camarile, nu pentru oameni liber
