- Editorial - nr. 169 / 29 August, 2006 Referindu-se la cei dragi dusi dintre noi, pe o inscriptie descoperita la Tomis, de savantul Vasile Parvan, scrie: "Celor plecati, de noi nu le mai este dor." Sambata trecuta, o mana de romani targumureseni, patrioti care respecta, intr-adevar, memoria celor cazuti pentru tara si neam, punand atunci, astfel, "temeiurile unui alt timp", prezenti la slujba de pomenire de la Catedrala Mare Ortodoxa, oficiata de parintele protopop Gheorghe Nicolae Sincan, si la parastasul pentru pomenirea eroilor cazuti in urma cu 90 de ani, in Primul Razboi Mondial, au tinut sa dovedeasca tuturor ca, intr-adevar, urmasii de azi isi amintesc de cei petrecuti atunci in eternitate, luptand cu arma in mana, pentru o Romanie rotunda. Au trecut de atunci 90 de ani. Conform planului, Armata a 4-a din Moldova, comandata de maresalul Constantin Prezan, se indrepta spre Ardeal pe directia Oituz-Ghimes-Trotus-Tulghes, urmand, ca mai apoi, sa coboare, prin Defileul Muresului, spre Reghin, pentru a urma un drum deschis spre Podisul Transilvaniei. Actiunea se precipita. In noaptea de 14/15 august 1916, 26/27 august, (stil nou), Armata Romana trece prin pasul Tulghes. Ruperea neutralitatii era confirmata de decretul de mobilizare a armatei, de "Ordinul de zi" al regelui Ferdinand, prin care se adresa romanilor si ostasilor: "Romani, Razboiul care, de doi ani, a incins tot mai strans hotarele noastre, a zdruncinat adanc vechiul asezamant al Europei si a invederat ca, pentru viitor, numai pe temeiul national se poate asigura viata pasnica a popoarelor. Pentru neamul nostru, el a adus ziua asteptata de veacuri de constiinta nationala: ziua Unirii lui (…). De noi atarna astazi sa scapam de sub stapanirea straina pe fratii nostri de peste munti si din plaiurile Bucovinei, unde Stefan cel Mare doarme somnul de veci. In noi, in virtutile, in vitejia noastra sta putint