De la aparitia internetului, am asistat la lansarea pe piata a numeroase idei si proiecte de tot felul, mai mult sau mai putin serioase, care erau insa anuntate cu surle si trâmbite de producatori. In multe dintre cazuri insa, ceea ce la inceput parea o idee geniala s-a dovedit, in cele din urma, o naivitate, exemplu al unei increderi excesive in propriile capacitati, chiar si din partea unor companii foarte puternice, care in multe dintre cazuri au investit sume considerabile pentru a pune in aplicare proiecte considerate „revolutionare“. Topul stupiditatilor Plecând de la aceste premise, prestigiosul cotidian Wall Street Journal a pus la punct un fel de clasament, in care a adunat exemple de esecuri tehnologice, incepând cu asa-numitul „nas internet“, botezat iSmell, creat in 1999 de Digiscents Inc. Obiectivul „nasucului virtual“ era acela de a le permite internautilor sa simta mirosurile care caracterizeaza mediile virtuale, in care se aventureaza atunci când se afla pe internet. Folosindu-se de simtul olfactiv al utilizatorilor, iSmell ar fi trebuit sa aduca o nota in plus de realism, dar si de atractivitate pentru experienta navigarii in retea. Din pacate insa, intentiile producatorilor nu si-au gasit aplicare si in realitate si, in 2001, Digiscents si-a inchis portile. „Pisicuta“ in loc de scanner Alt accesoriu tehnologic lansat o data cu aparitia internetului este asa-numitul CueCat, un fel de scanner de marimea unui stilou, a carui silueta aminteste de cea a unei pisici. Dispozitivul se conecteaza la internet si cu ajutorul lui internautul poate scana pur si simplu codul de bare al unui produs, pentru a avea acces la o selectie (generata in mod automat) cu cele mai sugestive pagini de internet, din punct de vedere al informatiilor despre acel obiect. Pentru a realiza acest proiect, firma producatoare, Digital Convergence, adunase finantari in valoare de 185 d