(Foto: )
Pe-aici, timpul se-ntinde prelung, ca un elastic scos din izmana, vin apoi razele viguroase ale soarelui si aluneca lent prin aerul greoi, iar pe urma pirjolesc la fel de lent, aproape calculat, fiinta. Chiar si Crisul cel Negru curge cu un soi de plictis... Niste zdrente de nori albi si pufosi au venit sa vesteasca cerului inca palid ca si azi vremea va fi frumoasa.
Asa ca, acum s-au dus si ciinii sa-si ocupe cite un loc bun la soare, sa-si incalzeasca oasele pina la incandescenta, ascultind doar cu juma’ de ureche linistea inerta, doar cind si cind deranjata de o ciocanitoare ce s-a oprit nepasatoare in nuc.
E-atita de cald ca-mi pare ca si via s-ar lepada de ciorchinele ei, coapte deja, ba chiar ca iarba miroase - prematur intrucitva - a fin. Dar... asta e.
O tigancusa nurlie, atit de nurlie ca cineva i-a pus gind rau si, pe data, Dumnezeu i-a si daruit un plod, mina catinel o duzina si ceva de cai, carind si copilul ce l-a zamislit de curind ca pe-un sac scincitor. „Ni-ba! Hoi! Ne-ta”.
Ignatul satului, un tip hirsut, cu o palarie ce pare sa fi fost alba cindva si un sacou roz, a minat deja porcii la apa. Numai porc sa nu fii! Cald... Deh, ca la cimpie. Porcii-i va tine in Cris pina la inserat, ca nu cumva sa li se faca prea cald.
Asa ca, porcii mucegaiesc tihnit in apa, iar roiuri intunecate de muste plutesc si peste cai si peste porci, si-mi pare o intimplare deosebita ca mai zboara si fluturi pe mal, ca mai arunca o umbra de miscare si de culoare in jur.
Pamintul fierbe molcom, fara a-si mai clatina firele de iarba. Acum doar gainile se mai trezesc vociferind prin curti, dar nu le raspunde, decit arar, vreo gisca ratacita. Restul s-au dus la scalda.
Tautul e un sat de oameni lenesi. Atit d
