Cu cât se apropie toamna, politicienii nostri, disparuti prin statiuni mediteraneene vreme de doua luni, ocupa din nou prim-planul. Televiziunile, avide de imagini si stiri noi, s-au repezit asupra lor necrutatoare. Cum arata bloc-starturile lor, la sfârsitul lunii august, când stagiunea politica da sa inceapa. PSD-ul s-a estompat mult in acest an. A cazut vertiginos in sondaje, de la 37% la 20%. Numai in 1997, dupa scandalul ruperii APR (intre timp aterizat cu arme si bagaje la PNL) a mai stat atât de rau. Desi partidul pare pacificat, dupa ce Polul social dorit de Ion Iliescu a fost anihilat, totusi, tensiunile sunt inca departe de a fi rezolvate. Situatia ambigua de la vârf inca nu este rezolvata. Geoana nu controleaza partidul. Unii il imping spre reforma, spre aruncarea balastului peste bord. Altii, dimpotriva, spre un conservatorism prudent, care are ca argument vechile succese electorale. PSD nu are acum alta solutie decât Geoana. Totusi, nemultumirea fata de el mocneste. E contestat si de reformatori, si de conservatori. El incearca sa adopte o pozitie „intre“, sa tina lucrurile impreuna. Poate ca o solutie mai buna e ca fiecare sa plece la casa lui. Sa lase sa se rupa partidul si apoi sa vada fiecare grup ce priza are la electorat. Una dintre grupari se va impune ca reprezentanta a stângii democrate. Intre baza partidului si actuala conducere este o distanta pe care Geoana si oamenii lui nu reusesc sa o acopere. Si daca ar face-o, ar trebui sa se intoarca in anii ’90. Cred ca e dificil de navigat in asemenea ape tulburi. Acel electorat fesenist, pro-Iliescu, a disparut, in mare masura. Lucreaza acum in Occident, pe câmpuri cu capsuni, in livezi, pune asfalt, trudeste prin santiere de constructii. Si când revine acasa, voteaza Alianta DA, adica vrea capitalism, libertati civice, prosperitate. A inteles ca economia de stat nu are sanse. Discursul din anii ’90