Mai devreme sau mai tarziu tot trebuia sa se confirme ceea ce o lume intreaga stia, numai CNSAS-ul lui Onisoru se incapatana sa nege. Corneliu Vadim Tudor, aceasta scursura a regimului ceausist, care s-a ascuns in primele zile de dupa 22 decembrie 1989, crezand, ca alti servitori ai "famigliei", ca a fost chiar o revolutie, nu era decat o unealta voluntara a Securitatii. Maine, la Uniunea Scriitorilor, are loc un colocviu cu tema "Scriitorii si Securitatea". De fapt, daca am avea filmul ultimelor conferinte de alegeri, am afla cine a colaborat sau macar ar fi fost dispus sa o faca. Sa ma explic. In 2001, un scriitor a intrebat sala, de la tribuna, daca nu vrea sa afle adevarul despre un candidat la presedintia USR asupra caruia pluteau tot felul de banuieli, iar sala a raspuns intr-un cor de urlete, "Nuuu!". Desigur, nu toata sala, dar o buna parte din cei prezenti. Ulterior, CNSAS-ul a identificat in persoana intre timp alesului candidat din 2001 un informator al Securitatii, dar noul candidat forte a afirmat ca CNSAS-ul nu are dovezi. S-a declansat un ropot de aplauze, care i-a cutremurat pe multi dintre ceilalti, neaplaudacii. Chiar daca nu toti coristii din 2001 s-au numarat printre aplaudacii din 2005, nucleul, ba chiar mai mult decat atat, era acelasi. Adica cei care nu voiau adevarul in 2001 aplaudau ocultarea lui in 2005. Cineva dintre ceilalti mi-a spus: toti cei care aplaudau erau si ei fosti informatori. Nu toti, dar, repet, buna parte. Prin subsolurile Luvrului, unde exista o mare librarie, Da Vinci e mai cunoscut dupa "cod" decat dupa Gioconda, aflata, ea, la cateva zeci de metri. Poate ca vreo alta opera nebagata in seama pana atunci de public si de critica si-ar putea castiga un interes, tot trecator desigur, daca autorul ei, inca anonim pana mai ieri, ar fi deconspirat. Sau poate ca nu. De fapt, nu asta e problema. Problema e ca fosti informatori s