Literatura romana, desi tinerica, are complexe. Cel care o marcheaza puternic se cheama... Nobel. Absenta unui premiu Nobel de la butoniera mainii drepte - desi exista destui literati care scriu cu stanga (cei care o fac cu picioarele nu intra-n calcul) Ð revine obsesiv in dezbaterile culturale, chiar daca acestea par detasate, ba chiar ironice. Un alt complex isi are originea tot in afara: nu suntem tradusi. Cartile noastre nu ii prea intereseaza pe editorii de peste granita. Iar complexul se accentueaza cand raportam literatura romana la cea a vecinilor. Cine a intrat in librariile Europei a vazut nume de scriitori unguri, polonezi, ucrainieni, chiar bulgari, pe standuri, in germana, franceza, spaniola, engleza. Nici un roman. Si totusi... In afara de Herta Muller, Oskar Pastior, Norman Manea, Richard Wagner, autori nascuti in Romania, dar care traiesc de dinainte de '89 in Occident, in ultimii ani un alt scriitor de orgine romana, nascut in urma cu 39 de ani, la Timisoara, se impune in literatura Europei: Catalin Dorian Florescu. Cetatean elvetian (cu domiciliul in Zurich), acesta a debutat cu succes in 2001, cu "Wunderzeit" ("Vremea minunilor", roman publicat in romaneste, de Editura "Polirom", in 2005), care i-a adus cateva premii importante. Urmatoarea sa aparitie in limba germana, un an mai tarziu, romanul "Der kurze Weg nach Hause" ("Drumul scurt spre casa", editat recent tot de "Polirom"), a consolidat succesul literar al scriitorului, care si-a mai adjudecat cateva premii, printre care prestigiosul "Anna Seghers". Din luna februarie a acestui an, in librariile din Elvetia, Germania si Austria se poate cumpara o alta carte purtand semnatura lui C. D. Florescu: "Der blinde Masseur" ("Maseorul orb"). Dincolo de succesul la public si critica al cartii, ce va aparea la anul si in romaneste, mai este unul foarte important: romanul va fi tradus, in 2007, in sp