Artistul plastic, pictorul Dan Cãlin Butnaru poate fi gãsit aproape zilnic în spaţiul sãlii expoziţiei personale permanente pe care o deţine de ceva vreme la Sighişoara. Şi tot zilnic, pragul expoziţiei este trecut de zeci de turişti, care impresionaţi de ceea ce vãd, nu pleacã de acolo cu mâna goalã. De la schiţe, la acuarele şi la gravuri, totul este pe gustul lor. Problemele apar atunci când ei nu înţeleg cã unele tablouri nu sunt de vânzare. Un pictor despre care nu s-a prea vorbit pe la noi, este cunoscut în lumea largã datoritã muncii lui. Sã facem cunoştinţã.
"Mã consider pictor de când aveam cinci sau şase ani, vârstã la care vecinii şi familia au devenit primii mei critici de artã care îmi admirau şi criticau operele, în special desenele cu şi despre cai. Deabia mai târziu au apãrut în viaţa mea dascãlii", ne-a spus Dan Cãlin Butnaru. Dar pânã atunci, într-o demonstraţie de mãiestrie a tãiat cu foarfeca bilanţul contabil al mamei, în cele mai reuşite capete de cai. Dupã câteva nopţi de muncã continuã pentru refacerea datelor, a fost iertat. Apoi pânã pe la vârsta de şapte ani, a mai pictat doar pe ascuns, cu un soi de jenã, pentru cã i se pãrea, cine ştie de unde o fi venit ideea, cã pictura nu este o activitate demnã de un bãrbat. Şi pentru ca nimeni sã nu râdã de el, ţinea secretã aceastã pasiune pentru artã. "Mi se pãrea deplasat ca un bãiat sã picteze. Dar atunci am cunoscut un alt bãiat mai mare, de nouã ani, care picta şi el. Dupã ce am trecut de uimirea cã şi alţii fac acelaşi lucru m-am echilibtat. A urmat şcoala, studiile universitare, iar pasiunea pentru aceastã exprimare artisticã s-a adâncit", ne-a spus Dan Cãlin Butnaru.
Dupã 1990
În peste 20 de ani de activitate, munca lui, arta lui, a ajuns sã fie cunoscutã în întreaga lume. Dacã pânã în 1990 nu a vândut nici un tablou, de atunci încoace a vândut peste 30.000 de s