Primul front e cel mai cunoscut: razboiul cu islamo-fascismul. Sintagma, preluata in urma cu un an de presedintele Bush, da anvergura pericolului ce ameninta lumea libera. Nu e doar o lupta armata, ci si una ideologica. Lumea libera are in fata o forta colosala guvernata de o ideologie care viseaza la "Noul Califat". Ca si fascismul si comunismul, islamo-fascismul nu se foloseste doar de teroare, ci si de subversiunea interna pentru impunerea unui imperiu totalitar. La doar cateva zile dupa ce britanicii au dejucat un atac terorist de proportii catastrofale, comunitatea musulmana din SUA il ataca pe Bush pentru folosirea termenului de "islamo-fascism", iar liderii musulmanilor din Marea Britanie cereau intr-o scrisoare deschisa schimbarea politicii externe a lui Blair, pe care o considerau responsabila de nebunia atentatorilor. Aceste luari de pozitie au amintit unor analisti si istorici de propaganda antibritanica, profascista din anii '30 si '40. Un al doilea front al lumii libere se prefigureaza in America Latina. Preocupate de terorismul islamic, SUA au neglijat vecinatatea imediata. Aici Hugo Chavez, liderul unei Venezuele scaldate in petrodolari, preia de la falitul Castro faclia antiamericana. Pompeaza petrol in economia pe butuci a Cubei comuniste si in Bolivia plantatiilor de coca. Ofera adapost gherilelor narco-marxiste cu care presedintele Columbiei, Uribe, se afla intr-un razboi cumplit. Sprijina activ o revenire la putere in Nicaragua a fostului dictator sandinist Ortega. Promoveaza aliante cu Hamas si Hezbollah. Chavez este un oaspete de frunte la Teheran si, chiar daca Venezuela e al saptelea producator mondial de petrol, liderul de la Caracas doreste sa achizitioneze tehnologia nucleara a lui Ahmadinejad. De aceea, comentatorii din America Latina folosesc termenul "islamo-marxism" pentru a defini pericolul cu care se confrunta lumea libera. Al trei