Judecand dupa unele declaratii oficiale, romanii si bulgarii nu vor putea lucra fara permis de munca in Marea Britanie imediat dupa aderarea la UE, precum polonezii, ungurii, cehii sau slovacii. Tabloidele nationaliste din Anglia duc o campanie alarmista, prevestind invazia unui stol de lacuste flamande dinspre viitoarele membre.
Guvernul de la Londra se afla in defensiva; prognozele facute la vremea aderarii primului val de zece tari est-europene, care beneficiaza de acces nelimitat la piata muncii din Marea Britanie, s-au dovedit a fi total nerealiste. Se anticipa sosirea a 13.000 de muncitori pe an, si in doi ani au venit peste 400.000, fara a-i pune la socoteala pe cei care muncesc la negru. Majoritatea sunt polonezi si lucreaza in constructii.
Marea Britanie a fost singura tara mare din UE care a acceptat sa-si deschida portile in acest fel. Pe termen scurt, s-a inregistrat o expansiune rapida a fortei de munca, stimuland cresterea economica. Iar concurenta pe care o reprezinta nou-venitii dispusi sa accepte salarii modice a stavilit presiunile inflationiste, spre binele economiei.
Exista insa si reversul medaliei. Unele consilii locale se plang ca scolile, spitalele si serviciile sociale nu fac fata influxului de nou-veniti. Iar politica guvernului Blair de a-i reintegra pe piata muncii pe acei cetateni care traiesc din ajutoare sociale este subminata de noua oferta de mana de lucru, tanara si dornica de munca; somajul in randul britanicilor nu scade.
Guvernul de la Londra, care nu sta bine in sondaje, nu-si poate permite sa nu adopte o linie mai ferma in chestiunea imigratiei fortei de munca din UE. In plus, Romania si Bulgaria sunt privite diferit de tarile care au aderat in primul val, fiind mai sarace.
Produsul intern brut pe cap de locuitor in Romania si Bulgaria este jumatate din cel al Poloniei
