Intr-una dintre cele mai izolate localitati ale Deltei, doua categorii de investitori schimba fata satului, asezandu-l pe harta turistica.
Este un singur soare dupa care se invarte satul Periprava in izolarea lui. Acostarea „Pasagerului”, o data la doua zile, face localitatea sa respire aer proaspat prin pasajul de scanduri ale pontonului.
Mancarea, mobila, frigiderul, aragazul, scrisorile, pensia, toate vin pe apa Dunarii. Dar tot pe apa vin turistii si materialele de constructie pentru pensiunile satului, fie ele de lux sau ale celor care au avut un vis dulce intr-o seara.
Patru locuri de cazare diferite, pentru gusturi si pungi de bani variate, intr-un colt de rai unde rege e tantarul, iar print pescarul.
Zbaterea unei familii pe uscatul turismului
Turistul obisnuit care debarca la apus in Periprava, una dintre cele mai izolate localitati din Delta, marginita de Dunare si ucraineni, ghioluri si drumul catre C.A. Rosetti si Padurea Letea, e indrumat pentru cazare catre „profesor”.
Putini lipoveni sunt dispusi sa primeasca drumeti, asa ca la „profesor” se pare ca ajung cam toti cei cu sacul in spinare, apasa pe butonul soneriei de la poarta si in cale le iese Emil Mihailescu.
El si cu sotia sa, Cornelia, au o poveste despre zbuciumul incercarii de a-si construi o pensiune. Poveste care e clara doar spusa fara alte intreruperi ale reporterului.
E istorisita intr-un loc ferit de arsita verii, un foisor acoperit cu stuf si cu „ferestre” facute doar din plasa de tantari. Loc simplu, ca si cei care povestesc. Ea, profesoara de matematica in C.A. Rosetti, la cativa kilometri de sat.
El, fost profesor la Galati, de unde au venit impreuna in 1998 - „pentru ca ne-am indragostit pur si simplu de locul asta” -, ramas acum cu truda la constructia visului: o pensiune omeneasca, cu trei camere la parter, patru camere la etaj, fiecare
