Din 1901 când a fost acordat pentru prima oară şi până astăzi, Premiul Nobel pentru Literatură a fost atribuit la peste o sută de oameni de litere, printre aceştia, din păcate, cum prea bine Din 1901 când a fost acordat pentru prima oară şi până astăzi, Premiul Nobel pentru Literatură a fost atribuit la peste o sută de oameni de litere, printre aceştia, din păcate, cum prea bine se ştie, nici un român. Aceasta în condiţiile când literaturile unor ţări aparţinând aceluiaşi spaţiu geografic, cum ar fi cea poloneză, cehoslovacă, sârbo-croată şi mai nou ungară, se mândresc cu laureaţii lor. Cum se explică această omisiune, există o fatalitate, istorică - pentru că în nici un caz nu se poate vorbi de lipsa unor valori literare româneşti autentice? şi ce s-ar putea face pentru a reda literaturii noastre şansa la care este îndreptăţită? Întrebări vechi, care redevin în actualitatea imediată ca urmare a prezenţei în România a unui distins oaspete, scriitorul KJIELL ESPMARK, membru al Academiei Regale Suedeze şi, în acelaşi timp, al Comitetului Nobel pentru Literatură, al cărui preşedinte a fost până anul trecut. Poet, romancier, istoric literar, Espmark este cunoscut intelectualităţii româneşti prin intermediul unor traduceri, la care se adaugă acum volumul "Călătoria lui Voltaire" (în traducerea Angelei Martin), lansat ieri la Librăria Cărtureşti. Tot ieri, în Aula Academiei Române, scriitorul a prezentat expunerea de înaltă ţinută "Decernarea Premiului Nobel pentru Literatură. Ambiţii şi dificultăţi", un pasionant excurs istoric, nelipsit de o tentă critică, asupra distincţiei supreme la care poate aspira un scriitor. Expunerea a stăruit, de asemenea, asupra preponderenţei absolute a valorii artistice în judecarea meritelor operelor literare, la sfârşit oaspetele răspunzând unor întrebări din partea auditoriului. La întrebarea ziarului Adevărul dacă barierele de ordi