- Diverse - nr. 170 / 30 August, 2006 Era pe la inceputul lui septembrie 1940, cand a ajuns in sat vestea odiosului dictat de la Viena. Un unchi, invatator, locotenent in rezerva, a obtinut o permisie de cateva zile, ca sa-si scoata familia din zona cedata si s-a abatut pe la noi, sa-si vada parintii si fratii, pentru ca vremurile erau atat de tulburi. Lucra la comandamentul unei mari unitati, vazuse harta Romaniei ciopartite si ne-a linistit, spunan- du-ne ca Sopteriul va fi in Romania. A trecut vreo saptamana si au strabatut satul autocamioane si motociclete cu soldati unguri, care s-au oprit in dealul de deasupra hotarului Curmezis. Localnicii unguri spuneau ca se vor duce mai departe, spre Silivas, ca vor ocupa atata cat pot. Romanii erau profund tulburati si se intrebau unde sunt granicerii romani, daca satul n-a fost cedat. De ce nu vin si ei? Si iata ca a doua zi au sosit la Silivas si s-au indreptat spre tabara din deal a "cuceritorilor" doi soldati romani. Deci, ei erau granicerii. O grupa de soldati maghiari, in uniforme noi, i-a intampinat aliniata, cu arma la umar. Soldatii nostri erau amarati si obositi. Cale de aproape 20 de kilometri au venit pe jos, de la gara Sarmasel, pe o caldura dogoritoare, avand tot echipamentul de razboi asupra lor. Cei doi graniceri romani i-au avertizat pe "cuceritori" ca se afla pe un teritoriu care n-a fost cedat si le-au pus in vedere sa se retraga, ceea ce au si facut in cursul dupa-amiezii. Peste cateva zile si-au facut aparitia, in deal, la Oas, un grup de militari imbracati in uniforme diferite si cativa civili cu cazmale, dintre care unii duceau pari in spate. Se opreau din loc in loc, implantau cate un par si faceau o movila in jurul lui. Se trasa granita. Un asemenea par a fost implantat la 130 de metri de casa noastra si, timp de patru ani, ne-a despartit de sat. Noi locuiam in hotar. Ne-am obisnuit apoi cu granic