Vrem bunastare? Ei bine, fara ca roata afacerilor sa se invarteasca fara odihna, in asa fel incat surplusul de bani sa fie absorbit de activitati economice performante si nu de preturi, n-o vom avea. Si, desigur, fara investitii.

In multe dintre tarile dezvoltate, cu economii eficiente, populatia investeste cot la cot cu companiile. Democratizarea investitiilor fiind nu doar o posibilitate, ci si o realitate. La noi, in schimb, mult timp banii populatiei au fost aspirati de inflatie.

S-au dus pe apa Sambetei. Si nici dupa ce bancile au inceput sa practice dobanzi mari, prin care au pus sub protectie banii economisiti de populatie, procesul de economisire n-a reusit sa revigoreze investitiile.

Acum, cererea de consum creste repede. Un motiv fiind si acela ca populatia nu e obisnuita sa investeasca.

Decenii la rand, ne-am obisnuit sa identificam investitia cu o constructie: o fabrica, o hidrocentrala, un sistem de irigatii. In spiritul timpului prezent, insa, investitie inseamna avansarea unei sume de bani (capital economisit) pentru a porni o afacere. Iar investitor este cel care avanseaza capital banesc si ridica o fabrica, dar si cel ce cumpara cote-parti dintr-o afacere. O concesiune, o locatie de gestiune, inchirierea de spatii de productie sau cumpararea lor, initierea de afaceri in domeniul serviciilor publice sau private. Toate sunt investitii.

In Romania, astazi, sunt insa putini cei care au vocatie de investitori. Dar si mai putini sunt cei care au banii necesari unor investitii. Sau care pot obtine credite bancare, in schimbul unor garantii substantiale, pentru a investi. Din nefericire, categoria celor care (la noi) fac bani din bani, investindu-i in afaceri, este inca restransa.

Orice activitate economica presupune o succesiune de alegeri: ce se produce, pentru cine, cat, cum, cu ce profit. Totul subordonat binomulu