Tara Moţilor nu are munţii la fel de înalţi ca în alte părţi, nu are cascade spectaculoase, dar are oameni primitori şi dornici să se destăinuie celor dispuşi să-i asculte.No, hai s-o Tara Moţilor nu are munţii la fel de înalţi ca în alte părţi, nu are cascade spectaculoase, dar are oameni primitori şi dornici să se destăinuie celor dispuşi să-i asculte.
No, hai s-o luăm de-a rândul", te îndeamnă moţul când în graba ta de orăşean vrei să afli cât mai multe despre ce-i de văzut în ţara asta numai a lor din Apuseni. Dar se pare că poveştile despre vorba lor înceată nu prea sunt adevărate, cu toate că şi ei glumesc pe seama asta. Se spune că un moţ şi un oşean mergeau de la Bucureşti spre casă. Pe la Sinaia, moţul îl întreabă pe oşean de unde e de loc, iar pe la Braşov, oşeanul face acelaşi lucru. La Alba Iulia, când moţul coboară, îi spune colegului său de drum: "Ce bine ne-am mai conversat!". În realitate, moţii îşi deschid sufletul în faţa oricui are capacitatea de a-i provoca la o conversaţie interesantă. Cu greu mai pot fi opriţi, după ce au fost stârniţi să-şi povestească viaţa pe care o duc în Apuseni. Primul lucru pe care ţin să ţi-l spună este care sunt diferenţele dintre moţi. Moţii adevăraţi sunt numai locuitorii celor vreo 14 16 sate din jurul Abrudului şi Câmpenilor. Mai sunt ţopii, care trăiau din comerţ şi se îmbrăcau cu haine închise la culoare. Apoi, la poalele munţilor stăteau mocanii, care purtau haine albe şi erau legaţi de zona în care s-au născut şi trăiau din creşterea vitelor şi din pomărit. Indiferent de aceste diferenţe aparente, toţi încearcă să te facă să te simţi ca acasă. Chiar dacă ţara Moţilor nu are munţii la fel de înalţi ca în alte părţi, nu are cascade spectaculoase, are, în schimb, oameni primitori şi dornici să se destăinuie celor dispuşi să-i asculte. Filosofia lor este cât se poate de simplă: locul unde înnoptezi, pensiunea
