Despre parcursul lui Stefan Foris in 1944-1946, in arhivele romanesti sunt mii de pagini. Din pricina specificului practicilor comuniste si a caracteristicilor documentelor produse de institutiile reprezentative ale regimului, adevarul este insa imposibil de stabilit.
Dificultatile studiului arhivistic
O istorie a comunismului nu poate fi conceputa fara utilizarea presei si documentelor arhivelor speciale ca izvoare ale studiului ei. Pentru dificultatile si limitele metodei studiului arhivelor speciale, reprezentativ este cazul mortii lui Foris.
"TRADATORUL". Cert este ca fatala acuzatie de tradare i-au adus-o lui Foris cei trei membri ai Secretariatului PCdR - Teohari Georgescu, Iosif Chisinevschi si Gavrila Birtas - dupa "caderea" din 1943. Ajunsi in Inchisoarea Caransebes, la cercetarile facute de organizatia de partid a inchisorii (condusa de Gheorghiu-Dej), acestia aduc "argumente" ca tradatorul nu poate fi decat singurul membru al conducerii care scapase nearestat, adica Foris. Parerile lor sunt sustinute de ceilalti ilegalisti din libertate, certati cu Foris. Din Caransebes, legatura cu ei este tinuta de Pantelimon Bodnarenko (viitorul director general al Securitatii Poporului, Gheorghe Pintilie) prin Ana Toma (cu care se va si insura dupa eliberare, unul dintre adevaratii vinovati ai "caderii" din 1943).
Decizia execuTiei. Foris nu fusese colaborator al Sigurantei. Vanatoarea de "colaborationisti" cu invinsii in razboi cuprinsese insa intreaga Europa. Grupari din fosta Rezistenta franceza, bunaoara, isi suprimau, la randule, fara judecata si scrupule, tradatorii.
Cazul Foris se aflase in atentia tuturor persoanelor marcante din partid. Bodnaras il "coborase" din functia de lider al partidului. Impreuna cu Parvulescu si Ranghet ii luasera locul. Agentii sovietici Bodnarenko si Didenko il retineau si "gazduiau".
Nu doar Gheor
